17 definiții pentru zbengui sbengui sbegui zbegui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. (Și în forma zbegui) A se juca sărind și alergînd; a zburda. Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101. Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165. O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93. ♦ A se hîrjoni. În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266. Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5. Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386. – Variantă: zbeguí vb. IV.

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. Aveastă variantă de conjugare este menționată în DEX ’98 în explicațiile de la: CA1 adv.... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX ’98]

A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind și țipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui

sbeguì v. a se juca, vorbind de copii.

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá

zbenguí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbéngui, 3 sg. și pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá

zbengui (ind. prez. 3 sg. și pl. zbenguie)

sbenguesc, -gue 3, -guiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.

ZBENGUI vb. 1. a se hîrjoni. (Copiii se ~ între ei.) 2. a se zbînțui, a zburda. (Toată ziua se ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBEGUÍ, zbégui, vb. IV. (Var.) Zbengui. (zbeg1 + suf. -ui)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual.

Intrare: zbengui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
singular plural
  • zbenguie
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbengui
(să)
  • zbengui
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbengui
(să)
  • zbengui
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguie
(să)
  • zbenguie
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
(să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
(să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguie
(să)
  • zbenguie
  • zbenguiau
  • zbengui
  • zbenguiseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: dexonline
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbengui
  • zbenguire
  • zbenguit
  • zbenguitu‑
  • zbenguind
  • zbenguindu‑
singular plural
  • zbenguiește
  • zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbenguiesc
(să)
  • zbenguiesc
  • zbenguiam
  • zbenguii
  • zbenguisem
a II-a (tu)
  • zbenguiești
(să)
  • zbenguiești
  • zbenguiai
  • zbenguiși
  • zbenguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbenguiește
(să)
  • zbenguiască
  • zbenguia
  • zbengui
  • zbenguise
plural I (noi)
  • zbenguim
(să)
  • zbenguim
  • zbenguiam
  • zbenguirăm
  • zbenguiserăm
  • zbenguisem
a II-a (voi)
  • zbenguiți
(să)
  • zbenguiți
  • zbenguiați
  • zbenguirăți
  • zbenguiserăți
  • zbenguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbenguiesc
(să)
  • zbenguiască
  • zbenguiau
  • zbengui
  • zbenguiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbegui
  • zbeguire
  • zbeguit
  • zbeguitu‑
  • zbeguind
  • zbeguindu‑
singular plural
  • zbeguie
  • zbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbegui
(să)
  • zbegui
  • zbeguiam
  • zbeguii
  • zbeguisem
a II-a (tu)
  • zbegui
(să)
  • zbegui
  • zbeguiai
  • zbeguiși
  • zbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • zbeguie
(să)
  • zbeguie
  • zbeguia
  • zbegui
  • zbeguise
plural I (noi)
  • zbeguim
(să)
  • zbeguim
  • zbeguiam
  • zbeguirăm
  • zbeguiserăm
  • zbeguisem
a II-a (voi)
  • zbeguiți
(să)
  • zbeguiți
  • zbeguiați
  • zbeguirăți
  • zbeguiserăți
  • zbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbeguie
(să)
  • zbeguie
  • zbeguiau
  • zbegui
  • zbeguiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbegui
  • sbeguire
  • sbeguit
  • sbeguitu‑
  • sbeguind
  • sbeguindu‑
singular plural
  • sbeguie
  • sbeguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbegui
(să)
  • sbegui
  • sbeguiam
  • sbeguii
  • sbeguisem
a II-a (tu)
  • sbegui
(să)
  • sbegui
  • sbeguiai
  • sbeguiși
  • sbeguiseși
a III-a (el, ea)
  • sbeguie
(să)
  • sbeguie
  • sbeguia
  • sbegui
  • sbeguise
plural I (noi)
  • sbeguim
(să)
  • sbeguim
  • sbeguiam
  • sbeguirăm
  • sbeguiserăm
  • sbeguisem
a II-a (voi)
  • sbeguiți
(să)
  • sbeguiți
  • sbeguiați
  • sbeguirăți
  • sbeguiserăți
  • sbeguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sbeguie
(să)
  • sbeguie
  • sbeguiau
  • sbegui
  • sbeguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbengui sbengui sbegui zbegui

  • 1. A se juca sărind și alergând; a se zbânțui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zburda 3 exemple
    exemple
    • Căscați ochii la coliviile printre sîrmele cărora se zbenguiau păsările cu pene minunate. PAS, Z. I 101.
      surse: DLRLC
    • Stolurile de copii... se zbenguiau cu veselia unor vrăbii gălăgioase. SADOVEANU, O. II 165.
      surse: DLRLC
    • O sumedenie de copii țipau, se zbeguiau, săreau într-un picior. DELAVRANCEA, H. T. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se lua la harță; a se hârjoni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • În lipsa șefului de atelier [fetele] se zbenguiau cu vreo trei lucrători. PAS, Z. I 266.
        surse: DLRLC
      • Fetele, în lipsa lui, se lăsaseră de cules pentru a se zbengui cu băieții. MACEDONSKI, O. III 5.
        surse: DLRLC
      • Se uita cu jind... cum alții se zbeguiau cu fetele. ISPIRESCU, L. 386.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbeng + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX