9 definiții pentru zbârâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură.

zbârâitu sf [At: DLR / P: ~râ-i~ / Pl: ~ri / E: zbârâi + -tură] 1-3 Zbârnâială (1-3).

zbârâitu sf vz zbârnâitură

ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -râ-i-] – Zbârâi + suf. -tură.

ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. – Din zbârâi + suf. -(i)tură.

zbîrîitu s.f. Zbîrnîit, bîzîit. • sil. -rî-i-. pl. -i. /zbîrîi + -tură.

ZBÎRÎITÚRĂ, zbîrîituri, s. f. Zbîrnîit, zumzet, bîzîit. Intrară în gura peșterii... S-auzea zbîrîituri, fluierături și zgomote. VISSARION, B. 235.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri

zbârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri

Intrare: zbârâitură
zbârâitură substantiv feminin
  • silabație: zbâ-râ-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârâitu
  • zbârâitura
plural
  • zbârâituri
  • zbârâiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârâituri
  • zbârâiturii
plural
  • zbârâituri
  • zbârâiturilor
vocativ singular
plural

zbârâitură

etimologie:

  • Zbârâi + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM