16 definiții pentru zarvă zarvură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zárvă sf [At: VARLAAM, C. 432 / V: (Înv) ~rbă, ~rfă2, zeárvă / Pl: ~ve, (rar) zắrvi / E: ns cf ucr зарва „ruptură”, зарватисия „a se rupe; a începe gâlceava”] 1 (Îvp) Zgomot (8). 2 Mișcare intensă în toate direcțiile efectuată de oameni, de vehicule etc. Si: agitație (1), frământare (9), vâlvă, (reg) zavăt (2), zarvură (2). 3 Schimb de cuvinte (aspre) între două sau mai multe persoane Si: ceartă (1), discuție (5), (pop) gâlceavă (2), scandal, sfadă, vorbă.

ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

ZÁRVĂ s. f. 1. Zgomot, gălăgie; p. ext. frămîntare, mișcare, agitație. Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. În toate părțile – e mișcare, zarvăfreamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. 2. Ceartă, gîlceavă. Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, popa, v. 14. Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.

ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gâlceavă. – Comp. ucr. zarva.

ZÁRVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva

zarvă f. larmă, tumult. [Origină necunoscută].

zárvă f., pl. e (d. zărvuĭesc). Vechĭ. Ceartă, gîlceavă. Azĭ. Tumult, zăhăĭală, agitațiune: mocanu se uluise de atîta zarvă: trenurĭ și ĭar treburĭ, caĭ, tunurĭ, căruțe, corniștĭ care bucĭumaŭ ca arhangheliĭ la judecata din urmă (Sov. 231). – Și zárvură, pl. ĭ (Munt. est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei

zárvă s. f., g.-d. art. zárvei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÁRVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.

ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitație, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuție, vorbă, (pop.) gîlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zárvă (-ve), s. f.1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati.Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.

ZÁRVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)

Intrare: zarvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarvă
  • zarva
plural
genitiv-dativ singular
  • zarve
  • zarvei
plural
vocativ singular
plural
zarvură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarvură
  • zarvura
plural
  • zarvuri
  • zarvurile
genitiv-dativ singular
  • zarvuri
  • zarvurii
plural
  • zarvuri
  • zarvurilor
vocativ singular
plural

zarvă zarvură

  • 1. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gălăgie hărmălaie larmă tărăboi 3 exemple
    exemple
    • Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308.
      surse: DLRLC
    • În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52.
      surse: DLRLC
    • În toate părțile e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154.
      surse: DLRLC
  • 2. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ceartă gâlceavă scandal 2 exemple
    exemple
    • Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, POPA, V. 14.
      surse: DLRLC
    • Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: