16 definiții pentru zapis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zápis sn [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 100/30 / V: ~pes, (înv) sf, (reg) ~t / A și: zapís / Pl: ~e și ~uri / E: slv записъ] 1 (Îvp) Dovadă scrisă Si: act (4), certificat (1), document (1), (îrg) zapiscă (1). 2 (Înv; îs) ~ de frăție Contract. 3 (Îvr) Testament (1).

ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.

ZÁPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).

ZÁPIS ~e n. înv. Act (de vânzare sau cumpărare); document. /<sl. zapisu

zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].

zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zápis (înv.) s. n., pl. zápise


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÁPIS s. v. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă.

zapis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zápis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zapís, zapise, zapisuri, s.n. – (înv.) Document, înscris: „...care a făcut zapis cu dracul” (Bilțiu, 1999: 390). – Din sl. zapisǔ „înscris” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zapis
zapis1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapis
  • zapisul
  • zapisu‑
plural
  • zapise
  • zapisele
genitiv-dativ singular
  • zapis
  • zapisului
plural
  • zapise
  • zapiselor
vocativ singular
plural
zapis2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapis
  • zapisul
  • zapisu‑
plural
  • zapisuri
  • zapisurile
genitiv-dativ singular
  • zapis
  • zapisului
plural
  • zapisuri
  • zapisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zapis

  • exemple
    • l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153.
      surse: DLRLC
    • Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, o. II 89.
      surse: DLRLC
    • Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319.
      surse: DLRLC
    • Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.
      surse: DLRLC

etimologie: