zapis

zapis

  • 1. Dovadă scrisă.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: act document înscris (act; -uri) 4 exemple
    exemple
    • l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153.
      surse: DLRLC
    • Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, o. II 89.
      surse: DLRLC
    • Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319.
      surse: DLRLC
    • Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) limba slavă (veche) zapisŭ.
    surse: DEX '09

10 definiții

zápis sn [At: (a. 1600) Cuv. D. BĂTR. I, 100/30 / V: ~pes, (înv) sf, (reg) ~t / A și: zapís / Pl: ~e și ~uri / E: slv записъ] 1 (Îvp) Dovadă scrisă Si: act (4), certificat (1), document (1), (îrg) zapiscă (1). 2 (Înv; îs) ~ de frăție Contract. 3 (Îvr) Testament (1).

ZÁPIS s. v. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă.

zápis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.

zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].

zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zápis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ.

zapís, zapise, zapisuri, s.n. – (înv.) Document, înscris: „...care a făcut zapis cu dracul” (Bilțiu, 1999: 390). – Din sl. zapisǔ „înscris” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zapis
zapis (pl. -e)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zapis zapisul
plural zapise zapisele
genitiv-dativ singular zapis zapisului
plural zapise zapiselor
vocativ singular
plural
zapis (pl. -uri)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zapis zapisul
plural zapisuri zapisurile
genitiv-dativ singular zapis zapisului
plural zapisuri zapisurilor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.

ZÁPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

ZÁPIS ~e n. înv. Act (de vânzare sau cumpărare); document. /<sl. zapisu