ZAPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.