2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zaiflíc sn [At: (a. 1837) IORGA, S. D. XII, 304 / P: za-i~ / V: ~lấc / Pl: ~uri / E: tc zayıflık, zaiflik] (Înv) 1 Boală (1). 2 Indispoziție. 3 Suferință.

ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.

zaiflîc s.n. (înv.) Indispoziție; slăbiciune, suferință. Sînt ferit de asemine zaifiîc (ALECS.). • sil. za-i-. pl. -uri. /<tc. zayiflik.

ZAIFLÎ́C, zaiflîcuri, s. n. (Învechit) Indispoziție, slăbiciune, suferință. Alții în visuri de înălțare Se plîng de-o parte cu ah și vah / Că mereu sufăr de-o boală mare. Eu unu, slavă domnului, sînt ferit de asemine zaiflîc. ALECSANDRI, T. 92.

ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.

ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik

zaiflâc n. indispozițiune: sunt ferit de zaiflâc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].

zaiflî́c n., pl. urĭ (turc. zayiflyk). Sec. 18-19. Fam. Indispozițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri

zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zaiflíc s.n. (înv.) indispoziție, slăbiciune, suferință.

Intrare: zaiflâc
  • silabație: za-i-flâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiflâc
  • zaiflâcul
  • zaiflâcu‑
plural
  • zaiflâcuri
  • zaiflâcurile
genitiv-dativ singular
  • zaiflâc
  • zaiflâcului
plural
  • zaiflâcuri
  • zaiflâcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiflic
  • zaiflicul
  • zaiflicu‑
plural
  • zaiflicuri
  • zaiflicurile
genitiv-dativ singular
  • zaiflic
  • zaiflicului
plural
  • zaiflicuri
  • zaiflicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zaiflîc
zaiflîc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaiflâc zaiflic

etimologie: