ZACÚSCĂ, (2) zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv; spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume. 2. (La pl.) Sorturi de zacusca (1). – Din rus. zakuska.

zacúscă sf [At: BELDIMAN, E. 15/6 / Pl: (nob) ~úște/ E: rs закуска] 1 (Rar) Gustare (3). 2-3 (Rar) Aperitiv (2-3). 4 (Spc) Preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă, roșii etc. prăjite în ulei, ori din pește cu garnitură de legume, care sunt fierte (steril) și ambalate etanș în recipiente de sticlă pentru a fi conservat.

ZACÚSCĂ, zacuște, s. f. Gustare, aperitiv: spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din pește cu garnitură de legume. – Din rus. zakuska.

ZACÚSCĂ, zacuște, s. f. Gustare, aperitiv; preparat culinar care se servește ca aperitiv. Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. Îi gentil!.. el!... Apoi eu ce sînt, eu care l-am poftit la zacuscă? id. T. 1236. Fiind singur, m-ar costisî odaia 200 taleri și mîncarea cu zacusca și altele iar 200 taleri. KOGĂLNICEANU, A. 102.

ZACÚSCĂ s. f. Gustare, aperitiv; preparat culinar care se servește ca aperitiv. – Rus zakuska.

zacuscă f. Mold. gustare: ai păpat zacuscă astăzi? AL. [Rus. ZAKUSKA (din ZAKUSITI, a gusta)].

zacúscă f., pl. ște (rus. za-kúska, d. za-kusitĭ, a gusta. V. is-cusit). Gustare (prînz scurt), maĭ ales dimineața. Fig. Iron. Bătaĭe: a trage cuĭva o zacuscă.

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúște

zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; pl. zacúște

ZACÚSCĂ s. v. aperitiv, gustare, mezelic.

zacuscă s. v. APERITIV. GUSTARE.

zacúscă s. f. – Gustare în stil rusesc, asemănătoare unui picnic. Rus. zakuska (Tiktin).