19 definiții pentru zabet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

zabét1 av [At: DLR / E: nct] (Reg) Înadins.

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

ZABÉT s. m. (Turcism învechit) Guvernator, administrator; p. ext. autoritate, stăpînire. Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU, M. 248. Au alergat acasă la tată-său să vie să-i agiute a duci neguțitorii la zabet ca să să giudici cu dînșii. ȘEZ. II 118. – Variantă: zabít s. m.

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Tc. zabit.

zabet m. od. guvernator: o să te dau pe mâna zabetului FIL. [Turc. ZABIT, administrator, guvernator].

zabét și (maĭ vechĭ) -ít m. (turc. ar. zabit, șef, d. zabt, stăpînire; ngr. zabitis, sîrb. zabit. V. zapciŭ, zăpsesc). Vechĭ. Guvernator, șef. Suprefect, pretor.

zabít sm [At: (a. 1790) IORGA, S. D. II, 239 / V: ~bét2, zavíț / Pl: ~iți / E: tc zabit] (Tcî) 1-2 Guvernator (1-2). 3-4 (Pex) Autoritate (4-5). 5 (Reg) Comandant militar Si: (îvr) zabitan, (îvr) zabitaș. 6 (Reg) Șef al Poliției. 7 (Reg; îf zaviț) Șef al unei lucrări de exploatare forestieră.

zabit s.m. (turc. înv.) Guvernator; ext. autoritate, stăpînire. Mîne o să te dau pe mîna zabetului (FIL.). ♦ Comandant militar; șeful poliției. Să li se dea brutarilor tot ajutorul de către zabiții poliției (DOC.). • pl. -ți. și zabet s.m. /<tc. zabit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guvernator.

zabet s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. GUVERNATOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. – Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII, înv.Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din tc. zabitnik, înv.

Intrare: zabet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabet
  • zabetul
  • zabetu‑
plural
  • zabeți
  • zabeții
genitiv-dativ singular
  • zabet
  • zabetului
plural
  • zabeți
  • zabeților
vocativ singular
  • zabetule
  • zabete
plural
  • zabeților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabit
  • zabitul
  • zabitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zabit
  • zabitului
plural
vocativ singular
  • zabitule
  • zabite
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zabet, zabețisubstantiv masculin

  • 1. învechit Administrator, cârmuitor, guvernator. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU, M. 248. DLRLC
    • format_quote Au alergat acasă la tată-său să vie să-i agiute a duci neguțitorii la zabet ca să să giudici cu dînșii. ȘEZ. II 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.