16 definiții pentru zabet zabit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zabét1 av [At: DLR / E: nct] (Reg) Înadins.

ZABÉT s. m. (Înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Din tc. zabit.

ZABÉT s. m. (Turcism învechit) Guvernator, administrator; p. ext. autoritate, stăpînire. Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU, M. 248. Au alergat acasă la tată-său să vie să-i agiute a duci neguțitorii la zabet ca să să giudici cu dînșii. ȘEZ. II 118. – Variantă: zabít s. m.

ZABÉT s. m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpânire. – Tc. zabit.

zabet m. od. guvernator: o să te dau pe mâna zabetului FIL. [Turc. ZABIT, administrator, guvernator].

zabét și (maĭ vechĭ) -ít m. (turc. ar. zabit, șef, d. zabt, stăpînire; ngr. zabitis, sîrb. zabit. V. zapciŭ, zăpsesc). Vechĭ. Guvernator, șef. Suprefect, pretor.

zabít sm [At: (a. 1790) IORGA, S. D. II, 239 / V: ~bét2, zavíț / Pl: ~iți / E: tc zabit] (Tcî) 1-2 Guvernator (1-2). 3-4 (Pex) Autoritate (4-5). 5 (Reg) Comandant militar Si: (îvr) zabitan, (îvr) zabitaș. 6 (Reg) Șef al Poliției. 7 (Reg; îf zaviț) Șef al unei lucrări de exploatare forestieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guvernator.

zabet s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. GUVERNATOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. – Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII, înv.Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din tc. zabitnik, înv.

ZABÍT s. m. (Var.) Zabet.

Intrare: zabet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabet
  • zabetul
  • zabetu‑
plural
  • zabeți
  • zabeții
genitiv-dativ singular
  • zabet
  • zabetului
plural
  • zabeți
  • zabeților
vocativ singular
  • zabetule
  • zabete
plural
  • zabeților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabit
  • zabitul
  • zabitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zabit
  • zabitului
plural
vocativ singular
  • zabitule
  • zabite
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zabet zabit

etimologie: