opțiuni
22 de definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

Z, z, s. m. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). [Pr.: ze, zî. – Pl. și: (1, n) z-uri]

!z2 (sunet[1]) [cit. zî] s. m. / s. n., pl. m. z / n. z-uri

  1. Redat prin s în unele împrumuturi (din franceză, germană, italiană, latină) – pronunțări specificate în Dicționar. — Anonim

zeta (literă grecească) s. m., pl. zeta; ζ, Ζ

zeta (literă grecească) s. m., pl. zeta; ζ, Ζ

Z (pr. ze)

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

z2 (sunet) [cit. zî] s. m., pl. z

z1 (literă) [cit. ze / zet / zî] s. m. / s. n., pl. z / z-uri

z1 (literă[1]) [cit. ze/zet/zî] s. m. / s. n., pl. m. z / n. z-uri

  1. (t)z, zz sunt pronunțate în unele împrumuturi [ț] (din germană, italiană), respectiv [s] (din portugheză, spaniolă) – pronunțări specificate în Dicționar. — Anonim

ZETA s. f. A șasea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului z. (din fr. zêta)

z smi [P: ze, (Îe) zet, (iuz) zed] 1 A treizeci și una (respectiv ultima) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei z (1) (consoană fricativă dentală sonoră). etimologie lipsă în original

zeta s.m. 1 A șasea literă a alfabetului grecesc (zita în neogreacă), corespunzînd sunetului „z”. 2 Sunetul notat cu această literă. 3. Semn grafic pentru această literă (ζ, Z). • /<gr. ζῆτα, fr. zêta.

ZETA, zeta, s. m. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. – Din fr. zèta.

z m. Ultima literă a alfabetuluĭ latin: un z, doĭ z orĭ doĭ de z. Romaniĭ îl întrebuințaŭ numaĭ în cuv. greceștĭ și literare și reprezenta un s sonor. În alfabetu latin el ocupa locu luĭ g, dar a căzut în uĭtare cînd s intervocalic s’a prefăcut în r, ĭar locu luĭ a fost luat de g (312 în ainte de Hristos). Maĭ tîrziŭ, cînd z a reapărut pin influența literară, a fost pus la urma alfabetuluĭ.

Z m. a 25-a și ultima literă a alfabetului.

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea[1] literă a alfabetului, numită „ze”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului, numită «ze» și sunetul corespunzător; este o consoană siflantă dentală sonoră.

Z s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze]

Z sm. A douăzeci și noua și cea din urmă literă a alfabetului: reprezentată în alfabetul cirilic prin semnele З з („zemlia”, cu valoarea de z) și Ѕ ѕ („dzelo” sau „dzialu”, cu valoarea de dz).

z s.m. invar. 1 A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă dentală sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (z, Z). • pronunț. și ze, zet.

Z s. m. invar. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă, dentală, sonoră). 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi.