21 de definiții pentru zăuita
din care- explicative (14)
- ortografice (3)
- sinonime (2)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.
zăuita2 vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: zăuit / E: ză- + uita2] (Reg) 1-2 A (se) uita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăuita1 vt [At: (a. 1600-1650) GCR I, 137/6 / V: (îrg) zeu~, zuita, (reg) zoita / Pzi: zăuit / E: ză- + uita1] (Îrg) A uita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ZĂUITA1 (-uit) vb. tr. și refl. Olten. Băn. A uita: am zăuitat oare-ce, zise, apoi fuga înapoi (ȚICH.) [uita, cu pref. za-, după srb. zabiti „a uita”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂUITA2 (-uit) vb. refl. Olten. Băn. A se uita: ia zăuită-te, mă, se vede ceva ’n urma noastră (GR.-n.); s’a zăuitat femeia, cînd a fost grea, la vre-o dihanie ceva (LUNG.) [comp. ZĂUITA1].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Regional) A uita. Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Din ză- (< sb. za) + uita.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zeuita v vz zăuita1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zoita v vz zăuita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zuita v vz zăuita1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ZUITA = ZĂUITA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
1) uĭt, a -á v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăúĭt, V. uĭt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. zăuit, 2 sg. zăuiți, 3 zăuită; conj. prez. 1 sg. să zăuit, 3 să zăuite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăuită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăuita vb., ind. prez. 1 sg. zăuit, 3 sg. și pl. zăuită
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
ZĂUITA vb. v. privi, uita, vedea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăuita vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.
ZĂUITA vb. (Ban., Trans. SV) A uita. În ascunsul inimiei închide-te, în secriul ei, cum să nu le pociu zăuita, în veci să te pociu lăuda. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Dezmierdăciunile fac cum oamenii să să zăuite de pre sfîrșitul sau de pre moartea lor. SA, 24r. Și vor pieri nemzaturile Cari de Domnul se zăuită. VCC, 25. Zeuit. Obliviscor. AC, 380; cf. SA, 38v. Etimologie: pref. ză- + uita (după scr. zabyti). Vezi și zăuitat, zăuitător, zăuitătură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zăuitá, zăuit, v.t. (reg., înv.) A privi ceva cu atenție; a se uita. ■ Termenul s-a specializat doar cu referire la o femeie gravidă, în sensul că aceasta „nu trebe să se zăuite la oarece lucru sau animal,” pentru ca viitorul copil să nu aibă ceva semne (Farcas, 2009: 105). – Din ză- + uita „a privi” (DEX, DLRM).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
verb (VT3.1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăuita, zăuitverb
-
- Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. DLRLC
- Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20. DLRLC
-
etimologie:
- Ză- + uita DEX '09 DEX '98 DLRM