16 definiții pentru zănat zanat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.

zănat sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ie sf (A: nct), ~neat, zan~, zen~ / Pl: ~uri și (reg) ~e / E: srb zanat] 1 (Îrg) Meșteșug (1). 2 (Reg; pex) Măiestrie1. 3 (Reg) Datină (2). 4 (Reg) Obicei.

zănat s.n. (reg.) 1 Obicei. 2 Meserie, meșteșug. Aș vrea și eu să mai scap de zănat (SLAV.). • pl. -uri. /<srb. zanat.

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din scr. zanat.

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Ban:) Meserie, meșteșug.; Cu glas domol, spuse unde s-a născut, la cine a învățat zănatul și cîtă vreme a lucra. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 40. Aș vrea și eu să mai scap de zănat, urmă el, să mai odihnesc, și aș putea să fiu tignit. SLAVICI, O. II 213.

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Sb. zanat.

zănat n. (Banat) 1. obiceiu: tot satu cu zănatu; 2. meșteșug: dă-ți copilul la zănat. [Serb. ZANAT].

zănát n., pl. urĭ (sîrb. zanat, d. turc. zanat, d. ar. san’at, meserie). Ban. Trans. Meserie. Obiceĭ: în tot satu e zănatu (Hațeg).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNÁT s. v. meserie, meșteșug.

zănat s. v. MESERIE. MEȘTEȘUG.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zănát (-turi), s. n. – Meserie, profesie. Tc. zanat, prin intermediul sb. zanat (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 740). În Banat. – Der. zănătar, s. m. (slujbaș).

Intrare: zănat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănat
  • zănatul
  • zănatu‑
plural
  • zănaturi
  • zănaturile
genitiv-dativ singular
  • zănat
  • zănatului
plural
  • zănaturi
  • zănaturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zanat
  • zanatul
  • zanatu‑
plural
  • zanaturi
  • zanaturile
genitiv-dativ singular
  • zanat
  • zanatului
plural
  • zanaturi
  • zanaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zănat zanat

  • exemple
    • Cu glas domol, spuse unde s-a născut, la cine a învățat zănatul și cîtă vreme a lucra. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 40.
      surse: DLRLC
    • Aș vrea și eu să mai scap de zănat, urmă el, să mai odihnesc, și aș putea să fiu tignit. SLAVICI, O. II 213.
      surse: DLRLC

etimologie: