2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

zăcări vi [At: AGÂRBICEANU, L. T. 78 / Pzi: ~resc / E: zac (pzi lui zăcea) + -ări] (Reg) 1-3 A zăcea (2, 7, 24).

zăcări vb. IV. intr. (reg.) A lîncezi, a lenevi. Mulți din cei ce zăcăreau prin cafenele nu-i semănau lui Mărculeț (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /zăcare + -i.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lîncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

zăcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120v/11 V: (înv) zac~ / Pl: ~cări / E: zac (pzi lui zăcea) + -are] 1 (Îvp) Zăcere (7). 2 (Înv; îe) A cădea (sau a pune) în (sau la) ~ A se îmbolnăvi grav. 3 (Înv; d. apă) Stagnare (1).

zăcare s.f (înv., pop.) Boală grea și îndelungată. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frățîne-său (CR.). • pl. -ări. /zăcea + -are.

ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are

zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].

zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.

zăcărésc v. intr. Zac mult timp (Agrb. Înt. 159 și 186).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăcări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcăresc, 3 sg. zăcărește, imperf. 1 zăcăream; conj. prez. 1 sg. să zăcăresc, 3 să zăcărească

zăcări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcăresc, imperf. 3 sg. zăcărea; conj. prez. 3 să zăcărească

zăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăcăreáscă

zăcare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcării

zăcare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcării

zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂCĂRÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

zăcări vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.

zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.

Intrare: zăcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăcări
  • zăcărire
  • zăcărit
  • zăcăritu‑
  • zăcărind
  • zăcărindu‑
singular plural
  • zăcărește
  • zăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăcăresc
(să)
  • zăcăresc
  • zăcăream
  • zăcării
  • zăcărisem
a II-a (tu)
  • zăcărești
(să)
  • zăcărești
  • zăcăreai
  • zăcăriși
  • zăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • zăcărește
(să)
  • zăcărească
  • zăcărea
  • zăcări
  • zăcărise
plural I (noi)
  • zăcărim
(să)
  • zăcărim
  • zăcăream
  • zăcărirăm
  • zăcăriserăm
  • zăcărisem
a II-a (voi)
  • zăcăriți
(să)
  • zăcăriți
  • zăcăreați
  • zăcărirăți
  • zăcăriserăți
  • zăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăcăresc
(să)
  • zăcărească
  • zăcăreau
  • zăcări
  • zăcăriseră
Intrare: zăcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcare
  • zăcarea
plural
  • zăcări
  • zăcările
genitiv-dativ singular
  • zăcări
  • zăcării
plural
  • zăcări
  • zăcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăcări, zăcărescverb

etimologie:
  • zăcare DEX '09 DEX '98 DLRM
  • zac (prezentul indicativ al lui zăcea). MDA2

zăcare, zăcărisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Boală grea și îndelungată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. DLRLC
      • format_quote Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • format_quote Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117. DLRLC
etimologie:
  • Zăcea + sufix -are. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.