zăcări vi [At: AGÂRBICEANU, L. T. 78 / Pzi: ~resc / E: zac (pzi lui zăcea) + -ări] (Reg) 1-3 A zăcea (2, 7, 24).

zăcări vb. IV. intr. (reg.) A lîncezi, a lenevi. Mulți din cei ce zăcăreau prin cafenele nu-i semănau lui Mărculeț (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /zăcare + -i.

ZĂCĂRI, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lîncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCARE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

zacare sn vz zăcare

zăcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120^v/11 V: (înv) zac~ / Pl: ~cări / E: zac (pzi lui zăcea) + -are] 1 (Îvp) Zăcere (7). 2 (Înv; îe) A cădea (sau a pune) în (sau la) ~ A se îmbolnăvi grav. 3 (Înv; d. apă) Stagnare (1).

zăcare s.f (înv., pop.) Boală grea și îndelungată. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frățîne-său (CR.). • pl. -ări. /zăcea + -are.

ZĂCARE sf. 🩺 Faptul de a cădea la pat, de a zăcea de boală; boală: Ilie Cantacuzino... după ce l-au boierit, a doua zi au și căzut în ~ de boală, din care la săptămîna au și murit (N.-COST.); peste puțin timp, a căzut maică-sa iarăși la ~ și s’a făcut bolnavă și mai grozav decît mai ’nainte (SB.); a căzut bietul om la ~ și, în chinurile boalei, a adunat pe toți doftorii din împărăția sa (MERA.).

ZĂCARE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

ZĂCARE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.

ZĂCARE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

ZĂCARE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are

zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].

zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.

zăcărésc v. intr. Zac mult timp (Agrb. Înt. 159 și 186).

zăcări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcăresc, 3 sg. zăcărește, imperf. 1 zăcăream; conj. prez. 1 sg. să zăcăresc, 3 să zăcărească

zăcări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcăresc, imperf. 3 sg. zăcărea; conj. prez. 3 să zăcărească

zăcări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcăresc, imperf. 3 sg. zăcărea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăcărească

zăcare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcării

zăcare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcării

zăcare s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări

ZĂCĂRI vb. v. lenevi, trândăvi.

zăcări vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

ZĂCARE s. v. bolire, zăcere, zăcut.

zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.