2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.

zăcări vi [At: AGÂRBICEANU, L. T. 78 / Pzi: ~resc / E: zac (pzi lui zăcea) + -ări] (Reg) 1-3 A zăcea (2, 7, 24).

ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

zacáre sn vz zăcare

zăcare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120v/11 V: (înv) zac~ / Pl: ~cări / E: zac (pzi lui zăcea) + -are] 1 (Îvp) Zăcere (7). 2 (Înv; îe) A cădea (sau a pune) în (sau la) ~ A se îmbolnăvi grav. 3 (Înv; d. apă) Stagnare (1).

ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.

ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are

zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].

zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.

zăcărésc v. intr. Zac mult timp (Agrb. Înt. 159 și 186).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă

zăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăcăreáscă

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii

zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCĂRÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

zăcări vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.

zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.

Intrare: zăcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăcări
  • zăcărire
  • zăcărit
  • zăcăritu‑
  • zăcărind
  • zăcărindu‑
singular plural
  • zăcărește
  • zăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăcăresc
(să)
  • zăcăresc
  • zăcăream
  • zăcării
  • zăcărisem
a II-a (tu)
  • zăcărești
(să)
  • zăcărești
  • zăcăreai
  • zăcăriși
  • zăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • zăcărește
(să)
  • zăcărească
  • zăcărea
  • zăcări
  • zăcărise
plural I (noi)
  • zăcărim
(să)
  • zăcărim
  • zăcăream
  • zăcărirăm
  • zăcăriserăm
  • zăcărisem
a II-a (voi)
  • zăcăriți
(să)
  • zăcăriți
  • zăcăreați
  • zăcărirăți
  • zăcăriserăți
  • zăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăcăresc
(să)
  • zăcărească
  • zăcăreau
  • zăcări
  • zăcăriseră
Intrare: zăcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcare
  • zăcarea
plural
  • zăcări
  • zăcările
genitiv-dativ singular
  • zăcări
  • zăcării
plural
  • zăcări
  • zăcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăcări

etimologie:

  • zăcare
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zăcare

  • 1. învechit popular Boală grea și îndelungată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bolire zăcere zăcut (s.n.)
    • 1.1. expresie A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29.
        surse: DLRLC
      • Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184.
        surse: DLRLC
      • Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zăcea + sufix -are.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX