11 definiții pentru zăbovitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.

zăbovitor, ~oare smf, a [At: LB / V: (înv) ~băv~ / Pl: ~i, ~oare / E: zăbovi + -tor] (înv) 1-4 (Om) zăbavnic (1-2).

zăbovitor, -oare adj. (înv.) Zăbavnic. • pl. -ori, -oare. /zăbovi + -tor.

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. Care zăbovește, care întîrzie; zăbavnic.

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. Zăbavnic. – Din zăbovi + suf. -(i)tor.

ZĂBOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; tărăgănător; zăbavnic. /a zăbovi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre

zăbovitór adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBOVITÓR adj. v. întârziat.

Intrare: zăbovitor
zăbovitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbovitor
  • zăbovitorul
  • zăbovitoru‑
  • zăbovitoare
  • zăbovitoarea
plural
  • zăbovitori
  • zăbovitorii
  • zăbovitoare
  • zăbovitoarele
genitiv-dativ singular
  • zăbovitor
  • zăbovitorului
  • zăbovitoare
  • zăbovitoarei
plural
  • zăbovitori
  • zăbovitorilor
  • zăbovitoare
  • zăbovitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbovitor

etimologie:

  • Zăbovi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX