zăbălos, ~oasă a [At: MARIAN, O. II, 76 / V: (reg) ~bel~, zobil~ / Pl: ~oși, ~oase / E: zăbală + -os] (Pop; d. gură, buze; pex d. oameni) 1 Cu zăbale (2) Si: bălos (1). 2 (Pex) Murdar.

zăbălos, -oasă adj. (pop.) Care are zăbale (la colțurile gurii); ext. murdar, nespălat. Din gură miroase greu Și la gură-i zăbăloasă (POP.). • pl. -oși, -oase. /zăbală + -os.

ZĂBĂLOS adj. 🩺 pop. Cu zăbale la gură: Ura din ce se face? Din degete rușinoase Și din buze zăbăloase (WG.)#.

ZĂBĂLOS, -OASĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu bale sau cu bubulițe la colțurile gurii; p. ext. nespălat, murdar. ◊ (Substantivat) [De zăbale] te umpli de la un zăbălos cînd bei apă ori mînînci dintr-o lingură cu el. ȘEZ. II 130.

ZĂBĂLOS, -OASĂ, zăbăloși, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Din zăbală + suf. -os.

ZĂBĂLOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are zăbale la gură. 2) Care este cu gura murdară (de parcă ar avea zăbale). /zăbală + suf. ~os

zăbălos a. Mold. om urît și murdar.

zăbălós, -oásă adj. Bolnav de zăbale.

zăbelos, ~oasă a vz zăbălos corectat(ă)

zobilos, ~oasă a vz zăbălos

❍ZOBILOS adj. Băn. 🩺 pop. = ZĂBĂLOS [zobele].

zăbălos (pop.) adj. m., pl. zăbăloși; f. zăbăloasă, pl. zăbăloase

zăbălos (pop.) adj. m., pl. zăbăloși; f. zăbăloasă, pl. zabaloase

zăbălos adj. m., pl. zăbăloși; f. sg. zăbăloasă, pl. zăbăloase

ZĂBĂLOS adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

zăbălos adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

zăbălós, -oasă, zăbăloși, -oase, adj. (reg.) Cu bube la gură: „Și la gură-i zăbăloasă” (Bârlea, 1924, II: 183). – Din zăbală + suf. -os.

zăbălos, -oasă, zăbăloși, -oase, adj. – (reg.) Cu bube la gură: „Și la gură-i zăbăloasă” (Bârlea, 1924, II: 183). – Din zăbală + suf. -os (DLRM, DEX, MDA).