31 de definiții pentru zână (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. 2. Zeiță. – Lat. Diana.

zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne

zână s. f., g.-d. art. zânei; pl. zâne

ZÂNĂ s. (MITOL. POP.) (livr.) fee, (pop.) crăiasă, (Maram.) săiastră. (~ din povești.)

ZÂNĂ ~e f. 1) (în basme) Ființă imaginară închipuită ca o femeie foarte frumoasă, înzestrată cu puteri supranaturale și cu influență asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasă. [G.-D. zânei] /< lat. Diana

ZÎ́NĂ, zine, s. f. 1. Personaj din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale, de obicei binefăcătoare, care locuiește în palate minunate din regiuni neumblate de oameni. P-un nor de aur lunecînd A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Ai trăit și tu în basme.. Te credeai și tu o zină, Ș-așteptai ca să te fure, vreun Făt-Frumos să vină. VLAHUȚĂ, O. A. I 33. Și apoi se lăsă lin ca vîntul: în ostrovul florilor La crăiasa zînelor Minunea minunelor. CREANGĂ, P. 221. Pe cărarea-abia umblată, Printre iarba înfocată, Trece-un mîndru chip de zînă Cu-arătare fermecată Și privirea blîndă, lină. EMINESCU, L. P. 150. 2. Zeiță. Pe acei idoli oamenii ii numeau zei și zeițe ori zine; căci fiecare din zeii lor își avea zlna lui de soție. ISPIRESCU, U. 3. La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri. EMINESCU, O. I 140.

!língura-zấnelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. língurii-zấnelor

!linguríța-zấnei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguríței-zấnei

língura-zânelor (bot.) s. f.

linguríța-zânei (bot.) s. f.

CARUL-ZÂNELOR s. v. arnică, podbal-de-munte.

CIURUL-ZÂNELOR s. v. turtă.

LINGURA-ZÂNEI s. (BOT.; Ganoderma lucidus) lingurița-zânelor.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

LINGURIȚA-ZÂNELOR s. (BOT.; Ganoderma lucidus) lingura-zânei.

Intrare: zână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zâ zâna
plural zâne zânele
genitiv-dativ singular zâne zânei
plural zâne zânelor
vocativ singular
plural