17 definiții pentru zâmbi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.

zâmbi vi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zim~, (reg) gim~, ~mțî, ~mzî, jim~, jâ~ / Pzi: ~besc / E: vsl *замби cf bg замби „a se rânji”] 1 (D. oameni) A schița o mișcare ușoară de alungire a buzelor (de mică intensitate), însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima, de obicei, bucurie, satisfacție etc. Si: a surâde (1). 2 (Îvp; îe) A (se) ~ a râde (sau de râs) A începe să surâdă (1). 3 (Îvp; îae) A surâde (1) reținut. 4 (D. ochi, privire) A exprima voioșie, veselie. 5 (Fig) A fi (cuiva) favorabil. 6 (Fig) A fi pe plac (cuiva) Si: a conveni (3). 7 (D. aștri sau surse de lumină) A lumina. 8 (D. aștri sau surse de lumină) A se ivi.

ZÎMBÍ, zîmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima bucurie sau satisfacție; a surîde. 2. Fig. A avea o înfățișare plăcută; a străluci, a scînteia. 3. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. Propunerea aceasta zîmbi bătrînului (NEGRUZZI). – Slav (v. sl. zonbŭ „dinte”; bg. zăbja se).

A ZÂMBÍ ~ésc intranz. 1) A schița un zâmbet (pentru a exprima un sentiment de bucurie, de satisfacție etc.); a surâde. 2) fig. A avea un aspect agreabil. Soarele îi ~ește. 3) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare; a surâde. Soarta îi ~ a doua oară. /<sl. zonbu, bulg. zăbja se

zâmbì v. a surâde. [Tras din slav. ZOBŬ, dinte: lit. a scrâșni din dinți (ca câinele); v. zâmbre].

zingi[1] v vz zâmbi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zîmbi vb. IV. intr. 1 (despre oameni) A schița o mișcare ușoară a buzelor, a ochilor, a feței, ca expresie a unei bucurii sau a unei satisfacții; a surîde. Zîmbiră între dînșii bătrînii tai prieteni (EMIN.). ◊ (cu pron. in dat.) Tinerele femei îsi zîmbesc una alteia (CA. PETR.). ◊ Expr. A zîmbi a rîde (sau de rîs) = a începe să surîdă, a surîde reținut. După aceea... a zîmbit a rîde, bătîndu-mă pe spate (SADOV.). A zîmbi mînzește v. mînzește. A-i zîmbi cuiva mustața v. mustață. A zîmbi pe sub mustață (ori mustăți) v. mustață. A zîmbi strîmb v. strîmb. A zîmbi subțire v. subțire. ◊ Fig. Zîmbește toamna uneori ca un strigoi al primăverii (TOPÎR.). ♦ (despre ochi, privire) A exprima voioșie, veselie. Privirile lui Barbu zîmbiră de după ochelari (VIN.). 2 Fig. (constr. cu un compl. în dat.) A fi (cuiva) favorabil. În aceeași zi, pentru întîiași dată, i-a zîmbit și lui norocul (COCEA.). ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. Propunerea aceasta zîmbi bătrînului (C. NEGR.). 3 Fig. (despre aștri sau despre surse de lumină) A lumina; a se ivi. Ca și-atunci... Și-n cer zîmbește aceeași lună (MACED.). • prez.ind. -esc. /sl. veche зѫбнтн сѫ; cf. bg. зъбя се „a se rînji”.

ZÎMBÍ, zîmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima bucurie sau satisfacție; a surîde. Pe urmă își luă seama, zîmbi melancolic. REBREANU, R. I 163. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. O, farmec al prunciei, putere, blînd mister! Cînd ne zîmbesc copiii, fug norii de pe cer. ALECSANDRI, T. II 546. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta și zîmbet zîmbea... TEODORESCU, P. P. 25. ♦ (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie. Cînd i-arn vorbit, privirea ei zîmbea, înviorată. COȘBUC, P. II 267. 2. Fig. A avea o înfățișare plăcută, care provoacă buna dispoziție; a străluci, a sclipi, a scînteia (de lumină, de curățenie). Zîmbește vesel soarele bălai și steagurile roșii ard în soare. BENIUC, S. 56. Destrame-se a gîndurilor ceață, în orice colț zîmbească veselia. CERNA, P. 52. Din loc în loc aș trece în climele străine. Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45. 3. Fig. (Construit cu un complement în dativ) A fi (cuiva) favorabil. Norocul îmi zîmbește.Căsuțele răsar albe din frunzișurile grădinilor, parcă ar zîmbi înserării. SADOVEANU, O. VII 218. ♦ A-și manifesta veselia la vederea cuiva. Din ceruri albastre Luceferii se desfac, zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. EMINESCU, O. IV 398. Astfel soarta crunt răpește Tot ce-n lume ne zîmbește. ALECSANDRI, P. A. 64. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare din partea cuiva, a constitui o ademenire pentru cineva. Propunerea aceasta zîmbi bătrînului. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Expr. A-i zîmbi (cuiva) mustața v. mustață. (Popular) A zîmbi a rîde = a zîmbi reținut, discret. Zîmbești a rîde și nu-mi place rîsul acesta. PETRESCU, R. DR. 92. Știind pe îngrijitorul bisericii om bun de comedii, starețul pricepu numaidecît care e pricina și zîmbi a rîde. STĂNOIU, C. I. 114. El au zîmbit a rîde și au scos năframa ei din buzunar și au pus-o la gură, ca să se-ndosească că rîde. SBIERA, P. 133.

zîmbésc v. intr. (vsl. *zombiti, d. zombŭ și zombrŭ, dinte, adică „a-țĭ arăta dințiĭ”, ca a te fasoli și bg. zybĭy se, a-țĭ arăta dințiĭ. V. zîmbesc). Surîd, rîd puțin. Vechĭ. Azĭ nord. Zîmbesc a rîde (VR. 1923, 4, 22). V. refl. Vechĭ. S’aŭ zîmbit a rîde (Let. 2, 201). – Și jî-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zâmbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbesc, imperf. 3 sg. zâmbea; conj. prez. 3 să zâmbească

zâmbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zâmbeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZÂMBÍ vb. a surâde. (De ce ~?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a zâmbi pe sub mustață (cuiva) expr. a zâmbi pe ascuns sau reținut.

a zâmbi strâmb expr. a zâmbi în silă / forțat / nesincer.

Intrare: zâmbi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zâmbi
  • zâmbire
  • zâmbit
  • zâmbitu‑
  • zâmbind
  • zâmbindu‑
singular plural
  • zâmbește
  • zâmbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zâmbesc
(să)
  • zâmbesc
  • zâmbeam
  • zâmbii
  • zâmbisem
a II-a (tu)
  • zâmbești
(să)
  • zâmbești
  • zâmbeai
  • zâmbiși
  • zâmbiseși
a III-a (el, ea)
  • zâmbește
(să)
  • zâmbească
  • zâmbea
  • zâmbi
  • zâmbise
plural I (noi)
  • zâmbim
(să)
  • zâmbim
  • zâmbeam
  • zâmbirăm
  • zâmbiserăm
  • zâmbisem
a II-a (voi)
  • zâmbiți
(să)
  • zâmbiți
  • zâmbeați
  • zâmbirăți
  • zâmbiserăți
  • zâmbiseți
a III-a (ei, ele)
  • zâmbesc
(să)
  • zâmbească
  • zâmbeau
  • zâmbi
  • zâmbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zâmbi, zâmbescverb

  • 1. A schița o ușoară mișcare a buzelor, însoțită de înseninarea feței, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacție (de mică intensitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: surâde
    • format_quote Pe urmă își luă seama, zîmbi melancolic. REBREANU, R. I 163. DLRLC
    • format_quote După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote O, farmec al prunciei, putere, blînd mister! Cînd ne zîmbesc copiii, fug norii de pe cer. ALECSANDRI, T. II 546. DLRLC
    • format_quote tranzitiv (Cu complement intern) Domnul asculta și zîmbet zîmbea... TEODORESCU, P. P. 25. DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie. DLRLC
      • format_quote Cînd i-am vorbit, privirea ei zîmbea, înviorată. COȘBUC, P. II 267. DLRLC
  • 2. figurat A avea o înfățișare plăcută, care provoacă buna dispoziție; a străluci, a sclipi, a scînteia (de lumină, de curățenie). DLRLC NODEX
    • format_quote Zîmbește vesel soarele bălai și steagurile roșii ard în soare. BENIUC, S. 56. DLRLC
    • format_quote Destrame-se a gîndurilor ceață, în orice colț zîmbească veselia. CERNA, P. 52. DLRLC
    • format_quote Din loc în loc aș trece în climele străine. Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45. DLRLC
  • 3. figurat A fi (cuiva) favorabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Norocul îmi zâmbește. DLRLC
    • format_quote Căsuțele răsar albe din frunzișurile grădinilor, parcă ar zîmbi înserării. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
    • format_quote Soarta îi zâmbi a doua oară. NODEX
    • diferențiere A prevesti o perspectivă ispititoare. NODEX
      sinonime: surâde
    • 3.1. A-și manifesta veselia la vederea cuiva. DLRLC
      • format_quote Din ceruri albastre Luceferii se desfac, zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. EMINESCU, O. IV 398. DLRLC
      • format_quote Astfel soarta crunt răpește Tot ce-n lume ne zîmbește. ALECSANDRI, P. A. 64. DLRLC
    • 3.2. A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Propunerea aceasta zîmbi bătrînului. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • chat_bubble A-i zâmbi (?) (cuiva) mustața (?). DLRLC
    • chat_bubble popular A zâmbi a râde = a zâmbi reținut, discret. DLRLC
      • format_quote Zîmbești a rîde și nu-mi place rîsul acesta. PETRESCU, R. DR. 92. DLRLC
      • format_quote Știind pe îngrijitorul bisericii om bun de comedii, starețul pricepu numaidecît care e pricina și zîmbi a rîde. STĂNOIU, C. I. 114. DLRLC
      • format_quote El au zîmbit a rîde și au scos năframa ei din buzunar și au pus-o la gură, ca să se-ndosească că rîde. SBIERA, P. 133. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.