11 definiții pentru z

Z, z, s. m. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). [Pr.: ze, zî.Pl. și: (1, n) z-uri]

Z s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze]

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului, numită «ze» și sunetul corespunzător; este o consoană siflantă dentală sonoră.

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea[1] literă a alfabetului, numită „ze”, și sunetul corespunzător.

[1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). - gall

z2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. z

z1 (literă) [cit. ze / zet / zî] s. m. / s. n., pl. z / z-uri

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]

Z m. a 25-a și ultima literă a alfabetului.

z m. Ultima literă a alfabetuluĭ latin: un z, doĭ z orĭ doĭ de z. Romaniĭ îl întrebuințaŭ numaĭ în cuv. greceștĭ și literare și reprezenta un s sonor. În alfabetu latin el ocupa locu luĭ g, dar a căzut în uĭtare cînd s intervocalic s´a prefăcut în r, ĭar locu luĭ a fost luat de g (312 în ainte [!] de Hristos). Maĭ tîrziŭ, cînd z a reapărut pin [!] influența literară, a fost pus la urma alfabetuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Z s. m. invar. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă, dentală, sonoră). 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi.

Intrare: z
z
substantiv neutru (N24--) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular z z-ul
plural z-uri z-urile
genitiv-dativ singular z z-ului
plural z-uri z-urilor
vocativ singular
plural