opțiuni
11 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

YTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

YTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.

ytriu [pron. itrĭu] (desp. y-triu) s. n., art. ytriul; simb. Y

ytriu sns [At: ANTONESCU, D. / P: i-triu / V: (rar) ytrium / E: fr yttrium] (Chm) Element chimic cu caracter metalic, asemănător lantanidelor, de culoare albă-cenușie, relativ ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje.

ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.

ýtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y

ytriu [triu pron. trĭu] (y-triu) s. n., art. ytriul; simb. Y

*yttriŭ n. Chim. Un corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 89. Descoperit la 1794. – Italieniĭ scriŭ ittrio.[1]

  1. Și itriu. — LauraGellner

ytrium sn vz ytriu.

YTRIU s. n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)

YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].

ytriu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, cu proprietăți asemănătoare lantanidelor, care cristalizează în sistemul hexagonal și se găsește în natură sub formă de combinații, fiind folosit la construcția reactoarelor nucleare (Y). • /<fr. yttrium, engl. yttrium.