GADOLIN, Johann Gotlieb (1760-1852), chimist și fizician finlandez. Prof. univ. la Uppsala. Cercetări în domeniul chimiei pământurilor rare. În 1794, a descoperit ytriul. Numele său a fost atribuit unui element chimic (gadoliniu) și unui mineral (gadolinita).

METALE. Subst. Metal. Metale alcaline; metale alcalino-pămîntoase; metale prețioase; metale nobile; metale tranziționale; metale feroase; metale neferoase; metale rare; metale dure. Aluminiu; amoniu; aramă, cupru; argint; aur; bariu; beriliu; bismut; cadmiu; calciu; ceriu; crom; galiu; hafniu; indiu; iridiu; kaliu, potasiu; litiu; mangeziu; mangan; mercur, hidrargir, argint-viu (pop.); molibden; natriu, sodiu; nichel; niobiu; osmiu; paladiu; platină; reniu; rodiu; rubidiu; ruteniu; scandiu; staniu, cositor; stronțiu; tantal; titan; toriu; tuliu; uraniu; vanadiu; widia; wolfram, tungsten; yterbiu; ytriu; zinc; zirconiu. Metalurgie; metalochimie, metalografie. Metalurgist, metalurg (rar); metalograf. Adj. Metalic; metalifer. Argentifer, argintos; aurifer; magnezic; manganic; manganos; mercuric; stanic; stanifer, stanos. Argintat; aurit, înaurit (pop.), întraurit (rar): cositorit; cromat; nichelat; platinat; zincat. Vb. A metaliza; a arămi; a arginta, a argintui (rar); a auri, a înauri (pop.), a întrauri (înv. și pop.); a cadmia; a croma; a platina; a cositori. V. minerale.

NERNST, Walther Hermann (1864-1941), chimist și fizician german. Unul dintre fondatorii chimiei fizice moderne. Prof. univ. la Göttingen și succesorul (1924-1933) lui M. Planck la Institutul de Fizică și Chimie din Berlin. A enunțat principiul al treilea al termodinamicii (1906). Contribuții la fizica aplicată (lampa N.), termochimie, teoria osmotică a pilelor electrice și studiul soluțiilor diluate. Lucrări referitoare la echilibrele chimice și asupra proprietăților corpurilor cu temperaturi joase („Chimie teoretică”). Premiul Nobel pentru chimie (1920). – Efectul N. (sau efectul galvanotermomagnetic longitudinal) = fenomen prin care, atunci când un curent trece longitudinal printr-un conductor, iar câmpul magnetic este orientat transversal, se poate verifica o diferență de temperatură în sensul curentului. Se mai numește și efectul N.-Ettingshausen. ◊ Lampa lui N. = lampă ajunsă la incandescență, cu filament de zirconiu și ytriu, care, atunci când este traversată de un curent continuu (1-2A), produce o lumină albă; utilizată ca sursă pentru radiațiile infraroșii.

PĂMÂNTUL I. (Terra) Planetă a sistemului solar (a treia în raport cu distanța față de Soare), cu o temp. medie de 10-15°C, cu o mare rezervă de apă în stare lichidă, cu o atmosferă dominată de azot (78%) și oxigen (21%), cu o structură internă complexă, un câmp magnetic propriu, un relief foarte variat, climă cu diferențieri zonale (caldă, temperată, rece), înveliș de soluri divers, un mediu biogeografic bogat și complex etc., caracteristici unice, care îi asigură o dinamică intensă, un echilibru dinamic, o evoluție selectivă; singurul loc din Univers (cunoscut până în prezent) pe care există condiții propice de dezvoltare a vieții. Vârsta P. este estimată la 4,5 miliarde de ani. P. se rotește în jurul axei sale (mișcarea de rotație) și se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție). Distanța până la Soare este de 147 mil. km la perifeliu și de 152 mil. km la afeliu. Viteza de deplasare a P. pe orbită este de 29,76 km/s. Perioada de revoluție este de un an (365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde), iar perioada de rotație este de o zi (23 ore, 56 minute și 4 secunde). Planul Ecuatorului este înclinat față de planul orbitei cu 23°45′, ceea ce duce la apariția anotimpurilor și a zonelor climatice, precum și la inegalitatea zilelor și a nopților. P. are o formă de geoid (diametrul la Ecuator: 12.756 km), fiind puțin turtit la poli (diferența dintre raza ecuatorială, 6.378 km, și cea polară, 6.356 km, este de c. 22 km). Suprafața totală a P. este de c. 510,2 mil. km², din care uscatul ocupă numai 28,7%; volumul este de c. 1,1 • 10¹² km³. Masa P. este de 5,975 • 10²⁴ kg, cu o densitate medie de 5.520 kg/m³. P. are un singur satelit natural: Luna. P. este alcătuit din următoarele învelișuri concentrice (geosfere): atmosfera, hidrosfera, litosfera sau scoarța terestră, mantaua (mezosfera) și nucleul. Ansamblul comunităților de plante și animale constituie biosfera. Populația: 6,1 miliarde (2000); 7 miliarde (2011). II. În forma pământ (lat. pavimentum) s. n. 1. Totalitatea uscatului planetei; întindere mare de uscat; continent. 2. Sol². ◊ Expr. La pământ = a) (despre oameni) distrus sufletește; b) (sport, la box) cnocdaun. ◊ A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității. ◊ A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi foarte încrezut. 3. P. stabilizat = pământ argilos cu adaosuri de var, de ciment sau de reziduuri bituminoase, rezistent la pătrunderea apei, folosit la fundații de drumuri, la ziduri etc. ◊ Pământuri rare = denumire dată oxizilor de scandiu, ytriu, lantan și lantanide. ◊ Pământuri rele = badlands. ◊ P. activ = produs obținut prin tratarea la cald a argilelor cu un acid, folosit la rafinarea benzinelor, a uleiurilor minerale etc. ◊ P. de diatomee = kieselgur, pămânțel, diatomit. ♦ Lut. 4. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Pământul făgăduinței = numele biblic al Palestinei; p. ext. ținut bogat, mănos; fig. situație, loc, eveniment de care cineva își leagă toate speranțele. ◊ Obiceiul pământului v. obicei. 5. Suprafață de teren (cultivabil).

xenotim subst. (chim.) Fosfat de ytriu natural, de culoare galbenă-brună sau roșie-cenușie, casant, cu luciu sticlos, întîlnit sub formă de cristale mici. /fr. xénotime.

xenotim s [At: CATUNARI, L. M., 121 / Pl: ? / E: fr xénotime] Fosfat de ytriu natural, de culoare galbenă-brună sau roșie-cenușie, cu luciu sticlos, întâlnit sub formă de mici cristale.

y s.m. invar. I1 A treizecea literă a alfabetului limbii române, care se folosește pentru redarea ortografiei originare a unor cuvinte străine. 2 Sunetul corespunzător acestei litere, avînd, în general, diverse valori ale lui „i”. 3 Semn grafic pentru această literă (y, Y). II 1 (mat.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuații sau a unui sistem de ecuații și pentru variabila independentă a unei funcții 2 (chim.) Simbol pentru ytriu. III (genet.) Cromozom special care conține gene determinante pentru sex. • pronunț, și i grec.

Y s. m. invar. 1. A treizecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (având în general diversele valori ale lui „i”); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuații sau a unui sistem de ecuații și pentru variabila independentă a unei funcții. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine în determinarea sexului. La om și la mai multe specii de animale combinația XY determină sexul masculin; în lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decât majoritatea celorlalți cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.

y² [At: CARAGIALE, O. I, 251 / P: i-grec / E: fr y] 1 smi (Mat) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuații sau a unui sistem de ecuații. 2 smi (Mat) Simbol matematic pentru variabila independentă a unei funcții. 3 smi (Fig) Persoană, loc etc. necunoscut. 4 smi (Fig) Persoană, loc etc. al căror nume este lipsit de importanță. 5 smi (Fig) Desemnează o persoană căreia vorbitorul dorește să-i păstreze anonimatul. 6 smi (Chm) Simbol literal pentru elementul ytriu. 7 ain (Blg; îs) Cromozom ~ Cromozom special care conține gene determinante pentru dezvoltarea testiculului.

YTRIFER, -Ă, adj. (Despre minereuri) Care conține ytriu. (din fr. yttrifère)

ytrifer, -ă adj. (despre minereuri) Care conține ytriu. • pl. -i, -e. /<fr. ythrifère.

ytriu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, cu proprietăți asemănătoare lantanidelor, care cristalizează în sistemul hexagonal și se găsește în natură sub formă de combinații, fiind folosit la construcția reactoarelor nucleare (Y). • /<fr. yttrium, engl. yttrium.

ytriu sns [At: ANTONESCU, D. / P: i-triu / V: (rar) ytrium / E: fr yttrium] (Chm) Element chimic cu caracter metalic, asemănător lantanidelor, de culoare albă-cenușie, relativ ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje.

ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.

ytriu [triu pron. trĭu] (y-triu) s. n., art. ytriul; simb. Y

YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].

ýtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y

YTRIU s. n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)

ytriu [pron. itrĭu] (desp. y-triu) s. n., art. ytriul; simb. Y

ytrium sn vz ytriu.

YTROCERÍT s. n. (Chim.) Fluorură naturală de calciu, de ceriu și de ytriu. (sil. -tro-) [Denumit și ytrocalcit] (cf. fr. yttrocérite) [def. TLF]

ytrocerit s.n. (mineral.) Mineral de culoare roșie-albăstruie, care are ca elemente principale ytriul și ceriul. /<engl. yttrocerite.

yttrotantalit sm [At: LM / Pl: ~iți / E: fr yttrotantalite] (Chm) Compus natural al ytriului, conținând și procente de uraniu, de culoare neagră catifelată și cu luciu semimetalic, care se cristalizează în sistemul rombic.

yttrotantalit s.n. (chim.) Compus natural al ytriului, de culoare neagră catifelată și luciu semimetalic, care cristalizează în sistemul rombic. • /<fr. yttrotantalite.