xilofag, ~ă a [At: COSTINESCU / S și: (înv) xylophag / Pl: ~agi, ~age / E: fr xylophage] (D. insecte) 1 Care se hrănește cu țesut lemnos Si: lignivor. 2 Care roade lemnul, formând galerii.

XILOFAG, -Ă, xilofagi, -e, adj. (Despre insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. Carii sînt xilofagi.

XILOFAG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre insecte) Care se hrănește cu lemn, care roade lemnul. – După fr. xylophage.

XILOFAG, -Ă adj. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr. xylophage, cf. gr. xylon – lemn, phagein – a mînca].

XILOFAG, -Ă, adj. (Despre insecte, ciuperci) Lignivor. (din fr. xylophage)

XILOFAG ~ gă (~gi, ~ge) și substantival (despre unele insecte) Care se hrănește cu lemn, săpând în el galerii (reprezentanți: carii). /<fr. xylophage

xilofag adj. m., pl. xilofagi; f. xilofagă, pl. xilofage

xilofag adj. m., pl. xilofagi; f. xilofagă, pl. xilofage

xilofag adj. m., pl. xilofagi; f. sg. xilofagă, pl. xilofage

XILO- „lemn, copac, pădure; lemnos, lignificat”. ◊ gr. xylon „lemn, pădure” > fr. xylo-, germ. id., engl. id., it. xilo- > rom. xilo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat de pădure; ~crom (v. -crom), s. m., ansamblu de pigmenți taninici din lemn; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre ciuperci) Care atacă lemnul copacilor. 2. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune a insectelor xilofage; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre organisme) care crește pe ramurile plantelor moarte; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante lemnoase, cuprinzînd arbori, arbuști și subarbuști; ~fon (v. -fon), s. n., instrument muzical format din lamele de lemn; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează țesut lemnos; ~graf (v. -graf), s. m., gravor în lemn; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Gravură în lemn. 2. Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu tipografic în lemn; ~id (v. -id), adj., cu o structură asemănătoare cu aceea a lemnului; ~latrie (v. -latrie), s. f., cult al zeilor de lemn; ~lit (v. -lit₁), s. n., lemn fosilizat; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu tipografic la care clișeele se realizează pe plăci de lemn acoperite cu un strat de calcar; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul lemnului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară cubajul lemnelor; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini lignificate; ~stromă (v. -stromă), s. f., miceliu al ciupercilor xilofage, dezvoltat în interiorul țesutului lemnos; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical pe baza unor varietăți de lemn; ~tipie (v. -tipie), s. f., tipar cu litere de lemn; ~tomie (v. -tomie), s. f., studiu microscopic și anatomic al țesuturilor lemnoase aparținînd plantelor fosile sau actuale.