lignivor, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr lignivore] (D. animale) Care se hrănește cu țesutul lemnos al plantelor moarte.

LIGNIVOR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu țesutul lemnos al plantelor moarte. [Cf. lat. lignum – lemn, vorare – a devora].

LIGNIVOR, -Ă, lignivori, -e, adj. (Despre animale, insecte) Care se hrănește cu țesut lemnos sau roade lemnul, creând galerii; xilofag. (din fr. lignivore)

lignivor s. f., g.-d. art. lignivori; f. sg. lignivoră, pl. lignivore

LIGNI- „lemn, putregai”. ◊ L. lignum „lemn, copac” > fr. ligni-, engl. id. > rom. ligni-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre licheni) care trăiește pe lemne sau pe putregaiuri; ~color (v. -color), adj., de culoare brun-roșcat, ca a inimii lemnului; ~fer (v. -fer), adj., care produce lemn; ~form (v. -form), adj., care se aseamănă cu lemnul; ~vor (v. -vor), adj., 1. Care se hrănește cu țesutul lemnos. 2. Care roade lemnul, formînd galerii.

lignivor, -ă adj., s.m. (zool., entom.) 1 adj. (despre unele animale și insecte) xilofag. Animalele lignivore se hrănesc cu țesutul lemnos al plantelor sau rod lemnul. 2 s.m. (la pl. lignivori) lignodestructori. Lignivorii se hrănesc cu lemn, pe care îl distrug.