XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafața unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, așa încât, în momentul în care li se aplică un strat de rășină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate inițial rețin depunerea de rășină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. și pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW]

xerografia vt [At: LR 1989, 47 / Pzi: ~iez / E: xerograf] A multiplica prin xerografie.

xerografia vb. I. tr. A xeroxa. • sil. -fi-a. prez. ind. -iez. /de la xerograf; cf. germ. xerographieren.

XEROGRAFIA vb. tr. a multiplica prin xerografie. (< germ. xerographieren)

xerografia vb. I A fotografia (la xerox) ◊ „Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989.” Lit. 3234/95 p. 2 (din xerografie)

XEROGRAFIE, xerografii, s. f. Procedeu de fotografiere folosit pentru reproducerea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.

xerografie sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: ger Xerographie, fr xérographie] Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină și încărcat cu electricitate statică.

xerografie s.f. Procedeu special de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente, fară contact direct cu obiectul tipărit, bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină și încărcat cu electricitate statică. ♦ Fotocopie, xerox. • pl. – ii. g.-d. – iei. /<germ. Xerographie, fr. xérographie, engl. xerography.

XEROGRAFIE, xerografii, s. f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini și documente și bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.

XEROGRAFIE s. f. Procedeu de tipar la care se folosește, o pulbere încărcată cu electricitate, statică.

XEROGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică. [Gen. -iei. / < germ. Xerographie, fr. xérographie, cf. gr. xeros – uscat, graphein – a scrie].

XEROGRAFIE s. f. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică. (< germ. Xerographie, fr. xérographie)

XEROGRAFIE f. poligr. Procedeu tipografic folosit pentru a reproduce unele imagini și documente prin intermediul unui strat de material sensibil la lumină. [G.-D. xerografiei] /<germ. Xerographie

+xerografia (a ~) (desp. -gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez (desp. -fi-ez), 3 xerografiază, 1 pl. xerografiem; conj. prez. 1 sg. să xerografiez, 3 să xerografieze; ger. xerografiind (desp. -fi-ind)

xerografia vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez, 3 sg. și pl. xerografiază

xerografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. xerografia, art. xerografiei; pl. xerografii, art. xerografiile (desp. -fi-i-)

xerografie (-ro-gra-) s. f., art. xerografia, g.-d. xerografii; g.-d. art. xerografiei; pl. xerografii, art. xerografiile

xerografie (-ro-gra-) s. f., art. xerografia, g.-d. xerografii, art. xerografiei; pl. xerografii, art. xerografiile

xerografie s. f. (sil. -gra-), art. xerografia, g.-d. xerografii, art. xerografiei; pl. xerografii

XERO- „uscare, ariditate; sec, arid, deșertie”. ◊ gr. xeros „dur, arid, sec” > fr. xéro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. xero-. □ ~bole (v. -bol), s. f. pl., plante anemocore sau dinamocore care își răspîndesc semințele prin expulzare după crăparea carpelelor uscate; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe uscate; sin. xerocarpic; ~cazie (~chazie) (v. -cazie), s. f., răspîndire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., uscare a buzelor; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., cleistogamie în condiții de uscăciune extremă; ~dermie (v. -dermie) s. f., boală congenitală caracterizată prin uscăciunea și descuamarea pielii; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu alimente uscate; ~fagie (v. -fagie), s. f., regim alimentar bazat pe alimente uscate, seci; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește pe terenuri uscate; ~filie (v. -filie₁), adj., proprietate a organismelor xerofile; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri aride; ~fitic (v. -fitic), adj., adaptat la condiții de sol cu umiditate scăzută; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care nu poate trăi în ținuturi secetoase; ~geofite (v. -geo-, v. -fit), s. f. pl., 1. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. 2. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit în xerografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipar la care se folosește o pulbere încărcată cu electricitate statică; ~helofite (v. helo-₁, v. -fit), s. f. pl., plante de mlaștini caracterizate prin transpirație pronunțată; ~higrobionte (v. higro-, v. -biont), s. f. pl., plante care nu pot suporta vreme îndelungată lipsa apei; ~menie (v. -menie), s. f., apariție a simptomelor organice ale perioadei menstruale, fără menstruație; ~morf (v. -morf), adj., (despre plante) adaptat la secetă; ~morfie (v. -morfie), s. f., totalitate a adaptărilor morfologice ale plantelor la condițiile de uscăciune; sin. xeromorfoză, xeromorfism; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., xeromorfie*; ~poiofil (v. poio-, v. -fil₁), adj., care crește pe pășuni uscate; ~poiofite (v. poio-, v. -fit), s. f. pl., plante erbacee spontane, fără valoare economică, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate; sin. buruieni; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori uscați, diseminați pe timp secetos; ~stomie (v. -stomie), s. f., uscare a mucoasei bucale; ~term (v. -term), adj., (despre plante) adaptat la un climat uscat și cald; sin. xerotermic; ~termic (v. -termic), adj., xeroterm*; ~termofil (v. termo-, -v. -fil₁), adj., (despre plante) care suportă bine climatul uscat și cald; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în zonele cu climat cald și uscat.

XEROGRAFÍE (< xero- + gr. graphein „a scrie”) s. f. Procedeu de fotocopiere în care transferul imaginilor se realizează prin intermediul forței de atracție a sarcinilor electrice care acționează asupra unei „cerneli uscate”, tonerul. Este utilizat pentru fotocopiatoare (aparate Xerox), imprimante laser și LED (cu diodă emițătoare de lumină). În cazul fotocopiatoarelor de birou, documentul care urmează să fie reprodus este expus la lumină. Lumina este reflectată de porțiunile albe și proiectată pe un tambur acoperit cu un material fotosensibil și încărcat cu electricitate pozitivă. Sarcinile electrice sunt neutralizate de lumină, așa că se păstrează doar acolo unde porțiunile întunecate (litere, desene etc.) nu au reflectat lumina. Tonerul, cu sarcină electrică negativă, se împrăștie pe suprafața tamburului și aderă la sarcinile pozitive rămase. Este introdusă apoi foaia de hârtie pe un suport încărcat electric, care atrage liniile de toner, transferându-le pe hârtie. Pentru ca imaginea să se fixeze, hârtia este încălzită și presată. Pentru a obține o imagine completă, tamburul se rotește de mai multe ori. Procedeul a fost inventat de Chester Carlson în 1938 și pus la punct de compania Haloid din S.U.A., care a început să comercializeze fotocopiatoare în 1960, luând din 1961 denumirea de Xerox Corporation.