XENIE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xenie, engl. xenia.

xenie¹ sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: ger Xenie] (Liv) Gen de epigramă satirică.

xenie² sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr xénie, eg xenia] Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, urmat de apariția pe fructe, semințe etc. a unor caracteristici morfologice anormale.

xenie¹ s.f. (lit.) Gen de epigramă satirică. • pl. -ii. g.-d. -iei. /germ. Xenie.

xenie² s.f. 1 (biol.) Fenomen de apariție pe fructe, semințe, țesuturi etc. a unor caracteristici morfologice ori de colorație anormale, în urma unei duble fecundări. 2 (bot.) Denumire dată semințelor hibride care se deosebesc prin culoare, formă, mărime etc. de celelalte. 3 (în Grecia antică) Cadou care era dăruit oaspetelui de către gazdă, după un banchet. • pl. -ii. g.-d. -iei. /fr. xénie, engl., it. xenia; cf. gr. ξενία „ospitalitate”.

XENIE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.

XENIE² s.f. (Biol.) Apariție, la generațiile obținute prin hibridare sexuată, a caracterelor organismului patern, în endospermul seminței. [Gen. -iei. / < fr. xénie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].

XENIE¹ s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie].

XENIE² s. f. Gen de epigramă satirică. (din germ. Xenie)

xenie² (fenomen biologic) (desp. -ni-e) s. f., art. xenia (desp. -ni-a), g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (desp. -ni-i-)

xenie¹ (epigramă) (livr.) (desp. -ni-e) s. f., art. xenia (desp. -ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (desp. -ni-i-)

xenie¹ (fenomen biologic) (-ni-e) s. f., art. xenia (-ni-a) g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (-ni-i-),

xenie² (epigramă) (-ni-e) s. f., art. xenia (-ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (-ni-i-)

xenie (biol.) s. f., art. xenia, g.-d. xenii, art. xeniei

xenie (lit.) s. f. (sil. -ni-e), art. xenia (sil. -ni-a), g.-d. art. xeniei; pl. xenii, art. xeniile (sil. -ni-i-)

xenie (biol.) s. f., art. xenia, g.-d. xenii, art. xeniei; pl. xenii

Xenia v. Avxinie II 9 c și Polixenia 1.

Xenia Deși în unele cazuri poate fi vorba de un hipocoristic de la → Polixenia, Xénia este un nume calendaristic independent, care continuă la noi gr. Xéne. Întîlnit ca element de compunere în foarte numeroase și vechi antroponime grecești (Xenagoras, Xenaretos, Xenarhos, Xenodoros, Xenokles, Xenophon etc.), Xen- avea semnificație clară întrucît putea fi ușor apropiat de xenos „oaspete, străin” sau de xenios, xenia „ospitalier, primitor”. Cunoscut și din cîteva neologisme românești (xenofob, xenofobie), gr. xenos este înrudit probabil și cu lat. hostis „străin, inamic”, hospes – de unde oaspete, sl. gosti, engl. guest, germ. gast etc. Numele a venit și la noi prin intermediar slav și probabil în onomastica slavă s-a produs modificarea lui Xene în Aksenia, prin contaminare cu derivatele masc. Avksentie (→ Axente). Preponderența și vechimea formelor feminine înlătură ipoteza explicării lui Axenia printr-un foarte rar masc. Auxinie, în trecut, folosit aproape numai în Moldova, unde apar datorită influenței slave răsăritene (ucraineană), Axenia, Axinia, Axena, Axana, Axinița etc. nu mai sînt folosite astăzi, în uz rămînînd Xénia și Oxána, fără a fi însă prea frecvente. ☐ Magh. Xenia, Szenka, bg. Ksenia, rus. Ksenia (și Aksinia, Ksenea), ucr. Aksenia, Aksinia, Oksenia, Oksana, Ksenia etc.