WILLEMIT s. n. Silicat natural de zinc, cristalizat, de obicei incolor, sticlos, din care se extrage zincul. – Din fr. willémite.

willemit sn [At: ENC. TECH. / P: vi~ / V: ~ă sf / Pl: ~e / Et: fr willémite] Silicat natural de zinc, fosforescent, cristalizat, de culoare albă, verde sau cafenie, din care se extrage zincul și care este întrebuințat ca detector în radiotehnică.

willemit s.n. (miner.) Silicat de zinc, aflat în natură în cristale strălucitoare cu o luminiscență deosebită de culoare verde sau cu raze ultraviolete, din care se extrage zincul și care este întrebuințat ca detector în radiotehnică. • /<fr. willémite, germ. willemit; cf. nm. pr. Wilhelm (Willem) I, rege al Olandei.

WILLEMIT s. n. Silicat natural de zinc, cristalizat, de obicei incolor, sticlos, din care se extrage zincul. [Pr.: vilemit] – Din fr. willémite.

WILLEMIT s. n. Silicat natural de zinc, fosforescent, de culoare albă, verde sau cafenie, din care se extrage zincul. Pronunțat: vilemit.

WILLEMIT s. n. Silicat natural de zinc, fosforescent, de culoare albă, verde sau cafenie, din care se extrage zincul. [Pr.: vilemit] – Fr. willémite (germ. Willemit).

WILLEMIT s.n. Silicat natural de zinc, de culoare albă, verde sau cafenie. [Pron. vi-. / < fr. willémite].

WILLEMIT s. n. silicat natural de zinc, alb, verde sau cafeniu. (< fr. willénite)

WILLEMIT n. Silicat natural de zinc, de culoare albă, verde sau cafenie. /<fr. willémit

willemită sf vz willemit

willemit s. n.

willemit s. n.

willemit s. n.