2 intrări
14 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 2 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 3-4 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vulgarizator, -oare s.m., s.f, adj. 1 (Persoană) care vulgarizează, care popularizează o artă, o știință etc. Că acest vulgarizator al agoniilor tragice (IORGA). 2 (Persoană) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze; vulgarizant. • pl -ori, -oare. /<fr. vulgarisateur.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. ▭ Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VULGARIZATOR, -OARE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VULGARIZATOR ~oare (~ori, ~oare) rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vulgarizatoare s. f., g.-d. art. vulgarizatoarei; pl. vulgarizatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vulgarizatoare s. f., g.-d. art. vulgarizatoarei; pl. vulgarizatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!vulgarizator adj. m., s. m., pl. vulgarizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. vulgarizatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VULGARIZATOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vulgarizator, vulgarizatorisubstantiv masculin vulgarizator, vulgarizatoareadjectiv vulgarizatoare, vulgarizatoaresubstantiv feminin
- 1. (Persoană) Care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: vulgarizant
- Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. DLRLC
- Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nu ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. DLRLC
- 1.1. (Persoană) Care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. DEX '09 DLRLC DN
- Lenin... Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114. DLRLC
-
-
etimologie:
- vulgarisateur DEX '09 DEX '98 DN