vulcanizare sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~zări / E: vulcaniza] 1 Modificare a structurii cauciucului brut prin încălzire cu sulf (obținându-se astfel un produs de o mare elasticitate, insolubil în solvenții obișnuiți) Si: (asr) vulcanizațiune (1). 2 Repararea unui obiect de cauciuc prin vulcanizare (1) Si: (asr) vulcanizațiune (2).

vulcanizare s.f. 1 (chim.) Reacția dintre cauciuc și sulf, prin care macromoleculele filiforme din cauciucul brut sînt legate prin punți de sulf, cauciucul devenind astfel elastic și plasticitatea fiind practic suprimată sau mult redusă. 2 Atelier în care se vulcanizează cauciucurile automobilelor, ale bicletelor etc. • pl. -ări. /v. vulcaniza.

VULCANIZARE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. Atelier de vulcanizare.

VULCANIZARE s.f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. [< vulcaniza].

VULCANIZA, vulcanizez, vb. I. Tranz. A modifica structura cauciucului brut prin încălzire cu sulf (obținându-se astfel un produs de o mare elasticitate, insolubil în solvenții obișnuiți); a repara, a lipi un obiect de cauciuc cu ajutorul procedeului descris mai sus. – Din fr. vulcaniser.

volcaniza v vz vulcaniza

vulcaniza² vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~zez / E: fr vulcaniser] 1 A modifica structura cauciucului brut prin încălzire cu sulf (obținându-se astfel un produs de o mare elasticitate, insolubil în solvenții obișnuiți). 2 A repara un obiect de cauciuc prin vulcanizare (1).

vulcaniza¹ vt [At: HASDEU, I. V. 64 / V: (îvr) vol~ / Pzi: ~zez / E: fr volcaniser] (Îvr; fig) A înflăcăra.

vulcaniza vb. I. tr. (chim.) A supune cauciucul brut operației de vulcanizare, în scopul modificării proprietăților, al obținerii unui cauciuc elastic, insolubil în solvenți obișnuiți. ♦ A repara, a lipi un obiect de cauciuc prin procedeul descris mai sus. • prez.ind. -ez. /<fr. vulcaniser, engl. vulcanize; cf. nm. pr. Vulcan, zeul focului în mitologia romană.

VULCANIZA, vulcanizez, vb. I. Tranz. A modifica structura cauciucului brut prin încălzire cu sulf (obținându-se astfel un produs de o mai mare elasticitate, insolubil în solvenții obișnuiți); a repara, a lipi un obiect de cauciuc cu ajutorul procedeului descris mai sus. – Din fr. vulcaniser.

VULCANIZA, vulcanizez, vb. I. Tranz. A modifica structura cauciucului, în general prin încălzire împreună cu sulf (obținîndu-se un produs de o mare elasticitate și insolubil în solvenții obișnuiți).

VULCANIZA vb. I. tr. (Chim.) A transforma cauciucul brut, prin încălzire cu sulf, într-un produs foarte elastic; a repara, a lipi un obiect de cauciuc prin procedeul de mai sus. [< fr. vulcaniser].

VULCANIZA vb. tr. a transforma cauciucul brut, prin încălzire cu sulf, într-un produs foarte elastic; a repara, a lipi un obiect de cauciuc. (< fr. vulcaniser)

A VULCANIZA ~ez tranz. 1) (cauciuc brut) A trata cu sulf la temperaturi înalte pentru a obține un produs foarte elastic. 2) (obiecte de cauciuc) A repara prin lipire. /<fr. vulcaniser

*vulcanizéz v. tr. (d. vulcan; fr. vulcaniser). Amestec cu pucĭoasă ca să reziste călduriĭ și friguluĭ (vorbind de caucĭuc).

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări

vulcaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vulcanizez, 3 vulcanizează; conj. prez. 1 sg. să vulcanizez, 3 să vulcanizeze

vulcaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 vulcanizează

vulcaniza vb., ind. prez. 1 vulcanizez, 3 sg. și pl. vulcanizează

vulcanizez.