vulcanizare sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~zări / E: vulcaniza] 1 Modificare a structurii cauciucului brut prin încălzire cu sulf (obținându-se astfel un produs de o mare elasticitate, insolubil în solvenții obișnuiți) Si: (asr) vulcanizațiune (1). 2 Repararea unui obiect de cauciuc prin vulcanizare (1) Si: (asr) vulcanizațiune (2).

vulcanizare s.f. 1 (chim.) Reacția dintre cauciuc și sulf, prin care macromoleculele filiforme din cauciucul brut sînt legate prin punți de sulf, cauciucul devenind astfel elastic și plasticitatea fiind practic suprimată sau mult redusă. 2 Atelier în care se vulcanizează cauciucurile automobilelor, ale bicletelor etc. • pl. -ări. /v. vulcaniza.

VULCANIZARE, vulcanizări, s. f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. Atelier de vulcanizare.

VULCANIZARE s.f. Acțiunea de a vulcaniza și rezultatul ei. [< vulcaniza].

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări

vulcanizare s. f., g.-d. art. vulcanizării; pl. vulcanizări