2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. (Rar) Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.

vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjmaș + -esc] 1 Vrăjmaș (3). 2-3 Care aparține vrășmașului (1-2). 4-5 Caracteristic vrăjmașului (1-2). 6-7 (Înv) Vrăjitoresc (6-7).

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc.

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Al vrăjmașului, vrăjmaș, dușman. Vom urma domnului nostru oriunde ne va duce și oriunde ne va porunci să mergem, pentru mîntuirea țării... de bîntuielile vrăjmășești. ISPIRESCU, M. V. 13. Fieru vrăjmășesc curmară viața tuturor ai mei. CONACHI, P. 256.

VRĂJMĂȘÉSC ~eáscă (~éști) rar Care este caracteristic pentru vrăjmași; propriu văjmașilor; dușmănesc; inamic. /vrăjmaș + suf. ~esc

1) vrăjmășésc, -eáscă adj. De vrăjmaș: privire, țară vrăjmășească.

2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

vrăjmăși vtrr [At: CORESI, PS. 3 / Pzi: esc / E: vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea intenții ostile față de cineva. 2 vt (Înv) A atenta la viața cuiva. 3-4 vtrr A (se) învrăjbi. 5-6 vtrr A (se) dușmăni (1-2).

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.

A VRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș

A SE VRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș

vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjmășésc (rar) adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști

vrăjmășésc adj. m., f. vrăjmășeáscă; pl. m. și f. vrăjmășéști

vrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 să vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd

vrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd

vrăjmăși (conj. vrăjmășească)

arată toate definițiile

Intrare: vrăjmășesc
vrăjmășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășescul
  • vrăjmășescu‑
  • vrăjmășească
  • vrăjmășeasca
plural
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeștii
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeștile
genitiv-dativ singular
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășescului
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeștii
plural
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeștilor
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: vrăjmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăjmăși
  • vrăjmășire
  • vrăjmășit
  • vrăjmășitu‑
  • vrăjmășind
  • vrăjmășindu‑
singular plural
  • vrăjmășește
  • vrăjmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjmășesc
(să)
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășii
  • vrăjmășisem
a II-a (tu)
  • vrăjmășești
(să)
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeai
  • vrăjmășiși
  • vrăjmășiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjmășește
(să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășea
  • vrăjmăși
  • vrăjmășise
plural I (noi)
  • vrăjmășim
(să)
  • vrăjmășim
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășirăm
  • vrăjmășiserăm
  • vrăjmășisem
a II-a (voi)
  • vrăjmășiți
(să)
  • vrăjmășiți
  • vrăjmășeați
  • vrăjmășirăți
  • vrăjmășiserăți
  • vrăjmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjmășesc
(să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășeau
  • vrăjmăși
  • vrăjmășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjmășesc

etimologie:

  • Vrăjmaș + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vrăjmăși

  • 1. învechit A (se) dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vrăjmaș
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX