9 definiții pentru vorbar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBÁR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Înv.) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.

VORBÁR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Învechit) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.

VORBÁR, -Ă, vorbari, -e, adj. (Regional) Vorbăreț. Ne-a ales pe noi... Cu caii fugari, Din gură vorbari. ȘEZ. III 41.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vorbár (reg.) adj. m., pl. vorbári; f. vorbáră, pl. vorbáre

vorbár adj. m., pl. vorbári; f. sg. vorbáră, pl. vorbáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORBÁR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

VORBÁR s. v. dicționar, lexicon, vocabular.

vorbar s. v. DICȚIONAR. LEXICON. VOCABULAR.

vorbar s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: vorbar
vorbar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbar
  • vorbarul
  • vorbaru‑
  • vorba
  • vorbara
plural
  • vorbari
  • vorbarii
  • vorbare
  • vorbarele
genitiv-dativ singular
  • vorbar
  • vorbarului
  • vorbare
  • vorbarei
plural
  • vorbari
  • vorbarilor
  • vorbare
  • vorbarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vorbar

etimologie:

  • Vorbă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09