13 definiții pentru volubilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășură tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.

volubilitate sf [At: BARONZI, C. V. 197/4 / Pl: ~tăți / E: fr volubilité, lat volubilitas, -atis] 1 (Îdt) Ușurință (și rapiditate) în mișcări Si: agilitate (1). 2 Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești Si: expresivitate (3). 3 Instabilitate. 4 Ușurință de a vorbi mult și repede Si: locvacitate (1). 5 (Bot) Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arac Si: volubilism.

VOLUBILITÁTE s. f. 1. Ușurință de a vorbi mult și repede; locvacitate. ♦ Spontaneitate; promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubilité, lat. volubilitas, -atis.

VOLUBILITÁTE s. f. Ușurința de a vorbi mult și repede. Grigore se simțea la largul lui, vorbea și explica cu o mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. REBREANU, R. I 74. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească. id. P. S. 16. ♦ Locvacitate. Cită deosebire între acest profet cu cugetul aprins și vorba cumpănită și limbuții dascăli greci, cari pierdeau cîteva idei abia asimilate în potopul volubilității lor de meridionali. IORGA, L. II 522.

VOLUBILITÁTE s.f. 1. Ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ♦ Spontaneitate, promptitudine. 2. Proprietate a unor plante de a-si înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. [Cf. fr. volubilité, lat. volubilitas].

VOLUBILITÁTE s. f. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate. ◊ spontaneitate, promptitudine. (< fr. volubilité, lat. volubilitas)

VOLUBILITÁTE f. 1) Caracter volubil. 2) Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arc sau al unei sfori. [G.-D. volubilității] /<fr. volubilité

volubilitate f. 1. ușurință de a se mișca în cerc: volubilitatea roatelor unei mașini; 2. fig. deprindere de a vorbi prea iute.

*volubilitáte f. (lat. volubilitas, -átis). Calitatea de a fi volubil, pronunțare ușoară și răpede: a vorbi cu volubilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilitắții

volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOLUBILITÁTE s. 1. v. vervă. 2. v. sociabilitate.

VOLUBILITATE s. vervă, vioiciune. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.)

Intrare: volubilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volubilitate
  • volubilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • volubilități
  • volubilității
plural
vocativ singular
plural

volubilitate

  • 1. Ușurință de a vorbi mult și repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: locvacitate attach_file 3 exemple
    exemple
    • Grigore se simțea la largul lui, vorbea și explica cu o mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. REBREANU, R. I 74.
      surse: DLRLC
    • Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească. REBREANU, P. S. 16.
      surse: DLRLC
    • Cîtă deosebire între acest profet cu cugetul aprins și vorba cumpănită și limbuții dascăli greci, cari pierdeau cîteva idei abia asimilate în potopul volubilității lor de meridionali. IORGA, L. II 522.
      surse: DLRLC
  • 2. Proprietate a unor plante de a-și înfășura tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: