volubilitate s.f. 1 Ușurință de a vorbi mult și repede; fluență, locvacitate. Tata era de-o exuberanță și de o volubilitate deosebit de simpatică (BLA.). ◊ Ext. Toate scrierile de acum sînt... de o mare volubilitate verbală (CĂL.). 2 Ușurință, mobilitate (și rapiditate) în mișcări. Cu o volubilitate felină s-a repezit înapoi la mine (CĂL.). 3 (bot.) Proprietate a unor plante de a-și înfășură tulpina în jurul unui arac, al unei sfori etc. • /<lat. volubilĭtas, -atis, fr. volubilité.