2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCODÉR1, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a obține o inteligibilitate mărită. – Din fr. vocoder.

VOCÓDER2 s. n. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. – Din engl. vocoder.

VOCÓDER2 s. n. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. – Din engl. vocoder.

vocoder sn [At: LTR2 / A și: ~coder / Pl: ~e / E: fr vocodeur cf eg voice coder] 1 (Inf) Aparat care analizează sunetele, permițând sinteza răspunsurilor vocale într-un sistem informatic. 2 Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită, pentru a obține o inteligibilitate mărită. 3 (Muz) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite, cum ar fi imitarea vorbirii de instrumente muzicale clasice.

VOCODÉR1, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită, pentru a obține o inteligibilitate mărită. – Din fr. vocoder.

VOCODÉR s.n. 1. Sistem electronic de telefonie în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită. 2. Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder].

VOCODÉR s. n. 1. organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. (< engl., fr. vocoder)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocodér s. n., pl. vocodére

vocodér s. n., pl. vocodére

Intrare: vocoder (elt.)
vocoder1 (elt.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocoder
  • vocoderul
  • vocoderu‑
plural
  • vocodere
  • vocoderele
genitiv-dativ singular
  • vocoder
  • vocoderului
plural
  • vocodere
  • vocoderelor
vocativ singular
plural
Intrare: vocoder (muz.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocoder
  • vocoderul
  • vocoderu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vocoder
  • vocoderului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vocoder (elt.)

  • 1. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a obține o inteligibilitate mărită.
    surse: DEX '09 DN
  • diferențiere Organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic.
    surse: MDN '00

etimologie:

vocoder (muz.)

  • 1. muzică Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice.
    surse: DN

etimologie: