opțiuni
  • info

9 definiții pentru vocoder (elt.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCODER1, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a obține o inteligibilitate mărită. – Din fr. vocoder.

vocoder sn [At: LTR2 / A și: ~coder / Pl: ~e / E: fr vocodeur cf eg voice coder] 1 (Inf) Aparat care analizează sunetele, permițând sinteza răspunsurilor vocale într-un sistem informatic. 2 Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită, pentru a obține o inteligibilitate mărită. 3 (Muz) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite, cum ar fi imitarea vorbirii de instrumente muzicale clasice.

vocoder s.n. 1 (telec.) Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a se obține o inteligibilitate sporită. 2 (muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real a undelor sonore, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite, cum ar fi imitarea vorbirii cu ajutorul instrumentelor muzicale clasice. 3 (inform.) Aparat care analizează sunetele, permițînd sinteza răspunsurilor vocale într-un sistem informatic. • acc. și vocóder. pl. -e. /<fr. vocoder, engl. vocoder.

VOCODER1, vocodere, s. n. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită, pentru a obține o inteligibilitate mărită. – Din fr. vocoder.

VOCODER s.n. 1. Sistem electronic de telefonie în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită. 2. Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder].

VOCODER s. n. 1. organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. (< engl., fr. vocoder)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vocoder s. n., pl. vocodere

vocoder s. n., pl. vocodere

vocoder s. n., pl. vocodere

Intrare: vocoder (elt.)
vocoder1 (elt.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocoder
  • vocoderul
  • vocoderu‑
plural
  • vocodere
  • vocoderele
genitiv-dativ singular
  • vocoder
  • vocoderului
plural
  • vocodere
  • vocoderelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vocoder, vocoderesubstantiv neutru

  • 1. Sistem electronic de telefonie, în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită artificial, pentru a obține o inteligibilitate mărită. DEX '09 DN
  • diferențiere Organ de analiză a sunetelor, care permite reconstituirea codificată într-un sistem informatic. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.