2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. – V. vizita.

VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. – V. vizita.

vizitare sf [At: GENILIE, G. 58/20 / Pl: ~tări / E: vizita] 1 Vizită (1). 2 (Îvr) Consult medical (prin deplasare la domiciliul bolnavului). 3-4 Vizită1 (16-17). 5 (Înv) Frecventare (1). 6 Deplasare a cuiva la fața locului pentru a constata un anumit lucru, pentru a se edifica asupra unei situații Si: (îvr) vizitație (5). 7 Vizită1 (19). 8 (Teh; d. piese, dispozitive etc.; îla) De ~ Care permite pătrunderea în interiorul unei instalații sau a unei construcții pentru a se efectua lucrări de reparație, de întreținere etc. 9 (Înv) Examinare (atentă și în detaliu).

VIZITÁRE, vizitări, s. f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei.

VIZITÁRE s.f. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei. [< vizita].

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.

vizita vt [At: IORGOVICI, O. 40/20 / V: ~tez, (îvr) vizit / Cj și: 3 (îvr) să vizite / E: lat visitare, fr visiter] 1 A merge (acasă) la cineva (din prietenie, din curtoazie, din obligație etc.) cu scopul unei întrevederi Si: (înv) a vizitarisi (1). 2 vt (C. i. bolnavi) A consulta, prin deplasare la domiciliul bolnavului sau în saloanele unui spital (pentru stabilirea diagnosticului, pentru indicarea tratamentului etc.) Si: a vizitarisi (2). 3 A merge (în grup) într-o țară, într-o localitate, la un obiectiv cultural sau turistic etc. cu scopul de a cunoaște, de a se informa, de a se relaxa etc. Si: (înv) a vizitarisi (3). 4 (Înv) A frecventa (cursurile unei școli). 5 (Fig; d. animale, păsări etc.) A veni (des) într-un anumit loc. 6 (Îvr; pex; d. vehicule) A trece printr-un anumit loc. 7 (C. i. imobile, instituții etc.) A efectua un control (prin deplasare la fața locului) Si: a inspecta, a vizitarisi (4). 8 A controla (o navă străină). 9 (Înv) A examina (cu atenție și în detaliu).

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva acasă pentru a-l vedea; a se duce în vizită, a face cuiva vizită. M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456. ◊ (În contexte figurate) Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127. 2. A se duce să vadă, să cerceteze, să cunoască la fața locului (o localitate, un muzeu etc.); a parcurge examinînd, cercetînd. Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319. De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56. De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63. 3. A controla, a inspecta. Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260. ♦ A cerceta, a examina cu atenție. Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.

VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].

VIZITÁ vb. tr. 1. a face cuiva o vizită. ◊ (despre medici) a face un examen medical unui pacient. 2. a examina o situație făcând o descindere la fața locului; a inspecta. 3. a merge să cunoască o localitate, o expoziție, un muzeu etc. (< fr. visiter, lat. visitare)

A VIZITÁ ~éz tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitare

vizità v. 1. a se duce la cineva să-l vază din politeță, din datorie: a vizita pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge să vază de curiozitate: a vizita un muzeu; 3. a cerceta cu de amăruntul: a vizita o școală.

*vizitéz v. tr. (lat. vísito, -áre, fr. visiter). Intru ca să văd ca prieten, ca medic, ca inspector saŭ de curiozitate: a vizita un prieten, medicu îșĭ vizitează bolnaviĭ, comandantu vasuluĭ beligerant trimese o barcă cu un ofițer ca să viziteze vasu nostru, străiniĭ vizitează Elveția.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vizitáre s. f., g.-d. art. vizitắrii; pl. vizitắri

vizitáre s. f., g.-d. art. vizitării; pl. vizitări

vizitá (a ~) vb., ind. prez. 3 viziteáză

vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. și pl. viziteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)

VIZITA vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe orașe.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vizita, vizitez v. t. (intl.) a sparge o locuință în absența locatarilor.

Intrare: vizitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizitare
  • vizitarea
plural
  • vizitări
  • vizitările
genitiv-dativ singular
  • vizitări
  • vizitării
plural
  • vizitări
  • vizitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vizita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vizita
  • vizitare
  • vizitat
  • vizitatu‑
  • vizitând
  • vizitându‑
singular plural
  • vizitea
  • vizitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vizitez
(să)
  • vizitez
  • vizitam
  • vizitai
  • vizitasem
a II-a (tu)
  • vizitezi
(să)
  • vizitezi
  • vizitai
  • vizitași
  • vizitaseși
a III-a (el, ea)
  • vizitea
(să)
  • viziteze
  • vizita
  • vizită
  • vizitase
plural I (noi)
  • vizităm
(să)
  • vizităm
  • vizitam
  • vizitarăm
  • vizitaserăm
  • vizitasem
a II-a (voi)
  • vizitați
(să)
  • vizitați
  • vizitați
  • vizitarăți
  • vizitaserăți
  • vizitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vizitea
(să)
  • viziteze
  • vizitau
  • vizita
  • vizitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizitare

  • 1. Acțiunea de a vizita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi vizita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vizita

  • 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vedea attach_file 3 exemple
    exemple
    • M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417.
      surse: DLRLC
    • Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456.
      surse: DLRLC
    • figurat Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre medic) A face un examen medical unui pacient.
      surse: DN
  • 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 5 exemple
    exemple
    • Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319.
      surse: DLRLC
    • De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56.
      surse: DLRLC
    • De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252.
      surse: DLRLC
    • Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63.
      surse: DLRLC
  • 3. A examina cu atenție și la fața locului.
    exemple
    • Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260.
      surse: DLRLC
    • Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
    • impropriu Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.
      surse: DLRLC

etimologie: