3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane. ♦ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.

vizită1 sf [At: IST. AM. 24r/15 / A și: ~zi /V: (reg) vez~, (îvr) ~zetă, (nob) vizit sn / E: fr visite] 1 Deplasare (acasă) la cineva (din prietenie, din curtoazie, din obligație etc.) cu scopul unei întrevederi Si: vizitare (1), (reg) vindig, vindiug Vz vindic (3). 2 Primire (acasă) a cuiva (oferindu-i ospitalitate, găzduire) Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (4). 3 Întrevedere care are loc cu prilejul deplasării la cineva sau al primirii cuiva Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (5). 4 Interval de timp în care are loc o vizită (3) Si: (reg) vindig, vindiug Vz vindic (6). 5 (Îs) Carte (sau, înv, cartă) de ~ Bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea, titlurile, adresa etc. și care poate fi înmânată sau trimisă (cunoscuților). 6 (Îcs) Carte de ~ Joc a cărui dezlegare constă în obținerea unui nume, a unui proverb, a unui titlu de carte etc. prin anagramarea literelor dintr-un nume dat. 7 (Îe) A fi în ~ (cu cineva) A avea relații de prietenie cu cineva. 8 (Îae) A se vizita reciproc. 9-10 (Pm) Vizitator (1-2). 11 Serviciu prestat de un medic care se deplasează la domiciliul bolnavului sau care primește un bolnav în cabinetul său pentru consultație. 12 Deplasare zilnică făcută de medici, însoțiți de personalul auxiliar, în saloanele unui spital, la patul bolnavilor. 13 (Pex) Examen medical. 14 (Îs) ~ medicală Control medical periodic, obligatoriu, în anumite sectoare de activitate. 15 (Mun; îs) ~ de mână Examen medical fără raze „X”. 16 Deplasare (în grup) într-o țară, într-o localitate, la un obiectiv cultural sau turistic etc. cu scopul de a cunoaște, de a se informa, de a se relaxa etc. Si: vizitare (3), (înv) vizitație (3). 17 Interval de timp în care are loc o vizită1 (16) Si: vizitare (4), (înv) vizitație (4). 18 (Îs) ~ oficială Deplasare efectuată de o persoană sau de un grup de persoane (cu funcții de conducere), în scopul realizării unor acorduri politice, economice, culturale etc. 19 Inspecție efectuată prin deplasare la fața locului Si: vizitare (7), (îvr) vizitație (6), vizitarisire. 20 Operație de verificare, pe timp de război, a documentației, a încărcăturii etc. unui vas străin, suspectat de încălcarea dreptului internațional.

VÍZITĂ, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.

VÍZITĂ2, vizite, s. f. 1. Faptul de a se duce acasă la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc sau cu caracter de curtoazie. Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210. Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193. ◊ (În construcție cu verbele «a se duce», «a merge» etc. urmate de prep. «în» sau cu verbele «a face» și «a primi») Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339. Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199. Carte de vizită v. carte (II 2). ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproce. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau îl primește pe acesta la dînsul pentru consultație. Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329. ♦ Rond zilnic făcut în saloanele unui spital de medicii respectivi, însoțiți de personalul auxiliar. Vizită medicală (sau vizita doctorului) = control medical periodic făcut salariaților unei instituții, elevilor unei școli etc. În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.

VÍZITĂ s.f. 1. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizită = a) bucată de carton pe care este scris numele unei persoane si informații privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi în vizită cu cineva = a-și face vizite reciproc; a avea relații particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului în casa unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii și a cerceta starea sănătății lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o întreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].

VÍZITĂ s. f. 1. faptul de a merge în casa cuiva din politețe, din obligație etc. pentru a-l vedea. ♦ carte de ~ = a) bucată de carton pe care este scris numele cuiva; b) problemă enigmistică a cărei dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc. 2. deplasare a medicului la domiciliul unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii. ♦ ~ medicală = control medical periodic care se face elevilor, soldaților, muncitorilor etc. 3. deplasare a unui colectiv la o expoziție, la un muzeu, într-o regiune etc., spre a le cunoaște. (< fr. visite)

VÍZITĂ ~e f. Faptul de a merge în casa cuiva din politețe, obligație etc. 2) Consultație medicală, acordată (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucată mică de carton, de formă dreptunghiulară, pe care sunt scrise numele și datele unei persoane. /<fr. visite

vizită f. 1. acțiunea de a vizita; 2. cercetare, inspecțiune minuțioasă: 3. se zice de venirea medicului la un bolnav.

*vízită f., pl. e (fr. visite, it. visita). Acțiunea de a vizita ca musafir, ca prieten: a te duce la cineva în vizită, a-ĭ face o vizită. Acțiunea de a vizita ca medic orĭ ca inspector: medicu ĭ-a făcut o vizită, bolnavu s’a prezentat la vizită, căpitanu portuluĭ a făcut o vizită corăbiiĭ. Fam. Vizită armenească, vizită foarte lungă. Cartă de vizită. V. cartă.

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.

vizita vt [At: IORGOVICI, O. 40/20 / V: ~tez, (îvr) vizit / Cj și: 3 (îvr) să vizite / E: lat visitare, fr visiter] 1 A merge (acasă) la cineva (din prietenie, din curtoazie, din obligație etc.) cu scopul unei întrevederi Si: (înv) a vizitarisi (1). 2 vt (C. i. bolnavi) A consulta, prin deplasare la domiciliul bolnavului sau în saloanele unui spital (pentru stabilirea diagnosticului, pentru indicarea tratamentului etc.) Si: a vizitarisi (2). 3 A merge (în grup) într-o țară, într-o localitate, la un obiectiv cultural sau turistic etc. cu scopul de a cunoaște, de a se informa, de a se relaxa etc. Si: (înv) a vizitarisi (3). 4 (Înv) A frecventa (cursurile unei școli). 5 (Fig; d. animale, păsări etc.) A veni (des) într-un anumit loc. 6 (Îvr; pex; d. vehicule) A trece printr-un anumit loc. 7 (C. i. imobile, instituții etc.) A efectua un control (prin deplasare la fața locului) Si: a inspecta, a vizitarisi (4). 8 A controla (o navă străină). 9 (Înv) A examina (cu atenție și în detaliu).

vizitcă sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 60 / V: ~zâtcă, ~ibcă, ~iclă (Pl: ~icle), ~ipcă (Pl și: ~ipce), ~zi sf, ~iclu (Pl: ~icle, ~icluri) ~tăr (A: nct), ~tlu (Pl: ~tle) sn / Pl: ~tci / E: mg dal vizitka, vizitli, vizikli] (Reg) 1 Bluză (pentru femei). 2 Mânecar de mătase (pentru femei). 3 (Îf vizâtcă) Rochie. 4 (Îf viziclu) Jachetă. 5 (Îaf) Veston de oraș (pentru femei). 6 (Îaf) Scurteică. 7 (Îaf) Haină (pentru femei).

VIZÍCLU, vizicle, s. n. (Regional) Bluză femeiască, jachetă. Stăpînă... spune-i că pînă atunci nu-i deschizi ușa, pînă nu-ți aduce un viziclu. PAMFILE, M. R. I 112. – Variante: (Transilv.) vizitcă, vizită s. f.

VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva acasă pentru a-l vedea; a se duce în vizită, a face cuiva vizită. M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456. ◊ (În contexte figurate) Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127. 2. A se duce să vadă, să cerceteze, să cunoască la fața locului (o localitate, un muzeu etc.); a parcurge examinînd, cercetînd. Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319. De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56. De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Fig. Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63. 3. A controla, a inspecta. Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260. ♦ A cerceta, a examina cu atenție. Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.

VIZÍCLU, vizicle, s. n. (Reg.) Bluză, jachetă femeiască. – Comp. rus. vizitka.

VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politețe, din obligație, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situație făcând o descindere în fața locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în fața locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].

arată toate definițiile

Intrare: vizită
vizită1 (v'izită) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizită
  • vizita
plural
  • vizite
  • vizitele
genitiv-dativ singular
  • vizite
  • vizitei
plural
  • vizite
  • vizitelor
vocativ singular
plural
Intrare: viziclu
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viziclu
  • viziclul
  • viziclu‑
plural
  • vizicle
  • viziclele
genitiv-dativ singular
  • viziclu
  • viziclului
plural
  • vizicle
  • viziclelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizitcă
  • vizitca
plural
  • vizitci
  • vizitcile
genitiv-dativ singular
  • vizitci
  • vizitcii
plural
  • vizitci
  • vizitcilor
vocativ singular
plural
vizită2 (viz'ită) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizi
  • vizita
plural
  • vizite
  • vizitele
genitiv-dativ singular
  • vizite
  • vizitei
plural
  • vizite
  • vizitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vizita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vizita
  • vizitare
  • vizitat
  • vizitatu‑
  • vizitând
  • vizitându‑
singular plural
  • vizitea
  • vizitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vizitez
(să)
  • vizitez
  • vizitam
  • vizitai
  • vizitasem
a II-a (tu)
  • vizitezi
(să)
  • vizitezi
  • vizitai
  • vizitași
  • vizitaseși
a III-a (el, ea)
  • vizitea
(să)
  • viziteze
  • vizita
  • vizită
  • vizitase
plural I (noi)
  • vizităm
(să)
  • vizităm
  • vizitam
  • vizitarăm
  • vizitaserăm
  • vizitasem
a II-a (voi)
  • vizitați
(să)
  • vizitați
  • vizitați
  • vizitarăți
  • vizitaserăți
  • vizitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vizitea
(să)
  • viziteze
  • vizitau
  • vizita
  • vizitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizită

  • 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 6 exemple
    exemple
    • Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210.
      surse: DLRLC
    • Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193.
      surse: DLRLC
    • Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
      surse: DLRLC
    • M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339.
      surse: DLRLC
    • Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte (4.2.) de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Carte de vizită = joc a cărui dezlegare se obține prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obține un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.
      surse: DN
    • 1.3. expresie A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.
        surse: DLRLC
  • 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

viziclu vizitcă vizită

  • 1. Bluză femeiască.
    exemple
    • Stăpînă... spune-i că pînă atunci nu-i deschizi ușa, pînă nu-ți aduce un viziclu. PAMFILE, M. R. I 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

vizita

  • 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vedea attach_file 3 exemple
    exemple
    • M-am gîndit cu un fel de neliniște că voi fi vizitat de ai mei. CAMIL PETRESCU, U. N. 417.
      surse: DLRLC
    • Cîțiva vecini veniseră să viziteze pe mama Elenei. BOLINTINEANU, O. 456.
      surse: DLRLC
    • figurat Trăiește și astăzi închis într-o casă de nebuni și-și istorisește necontenit povestea oricui vizitează trista lui singurătate. GANE, N. III 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre medic) A face un examen medical unui pacient.
      surse: DN
  • 2. A se duce să vadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 5 exemple
    exemple
    • Muzeele le-a vizitat Zaharia Duhu singur. C. PETRESCU, A. 319.
      surse: DLRLC
    • De ar fi voit cineva să viziteze Dorna, trebuia să se acațe de stînci. GANE, N. I 56.
      surse: DLRLC
    • De două ori am avut imprudența să vizitez saloanele artiștilor în viață. CARAGIALE, O. III 252.
      surse: DLRLC
    • Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîte pustiuri de groază pline, A mea durere n-a vizitat. ALEXANDRESCU, M. 63.
      surse: DLRLC
  • 3. A examina cu atenție și la fața locului.
    exemple
    • Încă din august el porni pe drumurile de țară, în trăsură sau căruță, cum i-a fost la îndemînă, să viziteze școalele din județul Vaslui. CĂLINESCU, E. 260.
      surse: DLRLC
    • Vizită mai întîi cu de-amănuntul localul, ca să vadă în ce fel și-a îndeplinit obligațiile arhitectul. CAMIL PETRESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
    • impropriu Am lăsat [manuscrisele] făgăduindu-le de a le vizita cum voi pute deprinde a ceti scrisoarea aceea ieroglifică. NEGRUZZI, S. I 11.
      surse: DLRLC

etimologie: