7 definiții pentru vituperație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vituperation.

vituperație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat vituperatio, -onis, fr vitupération] (Liv) 1 Blamare (1). 2 Critică (23) violentă.

VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.

VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].

VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vituperáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. vituperáția (-ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (-ți-i-)

vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: vituperație
vituperație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperație
  • vituperația
plural
  • vituperații
  • vituperațiile
genitiv-dativ singular
  • vituperații
  • vituperației
plural
  • vituperații
  • vituperațiilor
vocativ singular
plural

vituperație

etimologie: