VITUPERAȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vituperation.

vituperație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat vituperatio, -onis, fr vitupération] (Liv) 1 Blamare (1). 2 Critică (23) violentă.

vituperație s.f. Vituperare. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vitupération.

VITUPERAȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.

VITUPERAȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].

VITUPERAȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)

vituperațiune sf vz vituperație

vituperație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. vituperația (desp. -ți-a), g.-d. art. vituperației; pl. vituperații, art. vituperațiile (desp. -ți-i-)

vituperație (livr.) (-ți-e) s. f., art. vituperația (-ți-a), g.-d. art. vituperației; pl. vituperații, art. vituperațiile (-ți-i-)

vituperație s. f. (sil. -ți-e), art. vituperația (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperației; pl. vituperații, art. vituperațiile (sil. -ți-i-)