VITRAJ, vitraje, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitrajuri] – Din fr. vitrage.

vitraj sn [At: ALECSANDRI, S. 18 / Pl: ~e, ~uri / E: fr vitrage] (Aht; Cns) 1 Suprafață vitrată montată într-un cadru, cu rol funcțional, în delimitarea spațiului interior sau exterior al unei clădiri, și ornamental. 2 Totalitatea suprafețelor vitrate ale unui edificiu, ale unei piese de mobilier etc. 3 (Pex) Marchiză închisă cu vitrajuri (1) Si: geamlâc (3). 4 (Rar) Perdea.

vitraj s.n. Perete de geam; geamlîc. ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). • pl. -uri, -e. /<fr. vitrage.

VITRAJ, vitrajuri, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitraje] – Din fr. vitrage.

VITRAJ, vitrajuri și vitraje, s. n. (Rar) Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor clădiri; geamlîc, marchiză. O casă cu vitraj. C. PETRESCU, Î. II 180.

VITRAJ s.n. (Rar) Perete de geam. ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ♦ Geamlîc, marchiză închisă cu geamuri. [Pl. -juri, -je. / < fr. vitrage].

VITRAJ s. n. perete de geam. ◊ totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ◊ geamlâc, marchiză cu geamuri. (< fr. vitrage)

VITRAJ ~uri n. rar 1) Coridor de sticlă la intrarea într-o clădire. 2) Perete din geamuri; geamlâc. /<fr. vitrage

vitraj (desp. vi-traj) s. n., pl. vitraje

!vitraj (rar) (vi-traj) s. n. pl. vitraje

vitraj s. n. (sil. -traj), pl. vitrajuri /vitraje

vitraj, -je.

VITRAJ s. v. geamlâc.

vitraj s. v. GEAMLÎC.