vitraj sn [At: ALECSANDRI, S. 18 / Pl: ~e, ~uri / E: fr vitrage] (Aht; Cns) 1 Suprafață vitrată montată într-un cadru, cu rol funcțional, în delimitarea spațiului interior sau exterior al unei clădiri, și ornamental. 2 Totalitatea suprafețelor vitrate ale unui edificiu, ale unei piese de mobilier etc. 3 (Pex) Marchiză închisă cu vitrajuri (1) Si: geamlâc (3). 4 (Rar) Perdea.