16 definiții pentru viticultor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITICULTOR, -OARE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

viticultor, ~oare smf [At: LM / V: (reg) viți~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr viticulteur] 1 Persoană care se ocupă de cultura viței de vie. 2 Specialist în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îvr) vinicultor.

viticultor, -oare s.m., s.f. Persoană care se ocupă cu cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. • pl. -ori, -oare. /<fr. viticulteur; cf. lat. vītis, -is „viță-de-vie”, cultor, -oris „cultivator”.

VITICULTOR, -OARE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

VITICULTOR, viticultori, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea viței de vie. V. podgorean.

VITICULTOR, -OARE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – viță, cultor – cultivator].

VITICULTOR, -OARE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur)

VITICULTOR ~i m. Persoană specializată în viticultură; vier; podgorean. /<fr. viticulteur

*viticultór m. (d. lat. vitis, viță, și -cultor, cultivator). Cultivator de viță de vie.

vițicultor, ~oare smf vz viticultor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viticultor s. m., pl. viticultori

viticultor s. m., pl. viticultori

viticultor s. m., pl. viticultori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-.~col (v. -col1), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.

Intrare: viticultor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viticultor
  • viticultorul
  • viticultoru‑
plural
  • viticultori
  • viticultorii
genitiv-dativ singular
  • viticultor
  • viticultorului
plural
  • viticultori
  • viticultorilor
vocativ singular
  • viticultorule
plural
  • viticultorilor
vițicultor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viticultor, viticultorisubstantiv masculin
viticultoare, viticultoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.