2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel.

VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel.

VISTERNICÉL s. m. v. vistiernicel.

visternicel sm vz vistiernicel

VISTERNICEL s.m. (Mold., ȚR) Slujbaș aflat în subordinea vistiernicului. A: Strîngindu-se din toate breslile: călărași, dărăbanți, roșii, visternicei, spătărei, postelnicei, . . . le-au făcut steaguri. PSEUDO-MUSTE, apud TDRG. B: cf. R. POPESCU. Etimologie: visternic + suf. -el. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicie, vistier, vistiernic.

visternicél m., pl. eĭ. Un fel de agent supt autoritatea mareluĭ vistier.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicél s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

vistiernicel sm [At: (a. 1521) D. BOGDAN, GL. 118 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ves~ / Pl: ~ei / E: vistiernic + -el] (Înv) Slujbaș aflat în subordinea marelui vistier1 (1), însărcinat cu strângerea dărilor de la populația contribuabilă, devenind, din sec. XVIII, și membru al unei bresle care era sub comanda unui căpitan, în Țara Românească, sau a unui vătaf, în Moldova.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-.Var.: visternicél s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. f. (Învechit; și în forma visternicel) Șlujbaș sub ordinele vistiernicului. – Pronunțat: -ti-er-. – Variantă: visternicél (BĂLCESCU, M. V. 608) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vistiernicél (-ti-er-) s. m., pl. vistiernicéi, art. vistiernicéii

vistiernicél s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiernicéi, art. vistiernicéii

Intrare: visternicel
visternicel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vistiernicel
  • silabație: vis-ti-er- info
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vistiernicel
  • vistiernicelul
  • vistiernicelu‑
plural
  • vistiernicei
  • vistierniceii
genitiv-dativ singular
  • vistiernicel
  • vistiernicelului
plural
  • vistiernicei
  • vistierniceilor
vocativ singular
  • vistiernicelule
  • vistiernicele
plural
  • vistierniceilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visternicel
  • visternicelul
  • visternicelu‑
plural
  • visternicei
  • visterniceii
genitiv-dativ singular
  • visternicel
  • visternicelului
plural
  • visternicei
  • visterniceilor
vocativ singular
  • visternicelule
  • visternicele
plural
  • visterniceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vistiernicel visternicel

  • 1. Slujbaș subaltern al vistiernicului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Vistiernic + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09