VISTIERNICEL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicel s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

vistiernicel sm [At: (a. 1521) D. BOGDAN, GL. 118 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ves~ / Pl: ~ei / E: vistiernic + -el] (Înv) Slujbaș aflat în subordinea marelui vistier¹ (1), însărcinat cu strângerea dărilor de la populația contribuabilă, devenind, din sec. XVIII, și membru al unei bresle care era sub comanda unui căpitan, în Țara Românească, sau a unui vătaf, în Moldova.

vistiernicel s.m. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Slujbaș subaltern al vistiernicului. • sil. -ti-er-. pl. -ei. și visternicel s.m. /vistiernic + -el.

VISTIERNICEL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicel s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

VISTIERNICEL, vistiernicei, s. f. (Învechit; și în forma visternicel) Șlujbaș sub ordinele vistiernicului. – Pronunțat: -ti-er-. – Variantă: visternicel (BĂLCESCU, M. V. 608) s. m.

vestiernicel sm vz vistiernicel

visternicel sm vz vistiernicel

visternicel s.m. v. vistiernicel.

visternicél m., pl. eĭ. Un fel de agent supt autoritatea mareluĭ vistier.

vistiernicel (desp. -ti-er-) s. m., pl. vistiernicei, art. vistierniceii

vistiernicel (-ti-er-) s. m., pl. vistiernicei, art. vistierniceii

vistiernicel s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiernicei, art. vistierniceii

VISTERNICEL s.m. (Mold., ȚR) Slujbaș aflat în subordinea vistiernicului. A: Strîngindu-se din toate breslile: călărași, dărăbanți, roșii, visternicei, spătărei, postelnicei, . . . le-au făcut steaguri. PSEUDO-MUSTE, apud TDRG. B: cf. R. POPESCU. Etimologie: visternic + suf. -el. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicie, vistier, vistiernic.