visternicel sm vz vistiernicel

VISTERNICEL s.m. (Mold., ȚR) Slujbaș aflat în subordinea vistiernicului. A: Strîngindu-se din toate breslile: călărași, dărăbanți, roșii, visternicei, spătărei, postelnicei, . . . le-au făcut steaguri. PSEUDO-MUSTE, apud TDRG. B: cf. R. POPESCU. Etimologie: visternic + suf. -el. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicie, vistier, vistiernic.

visternicél m., pl. eĭ. Un fel de agent supt autoritatea mareluĭ vistier.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicél s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

vistiernicel sm [At: (a. 1521) D. BOGDAN, GL. 118 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ves~ / Pl: ~ei / E: vistiernic + -el] (Înv) Slujbaș aflat în subordinea marelui vistier¹ (1), însărcinat cu strângerea dărilor de la populația contribuabilă, devenind, din sec. XVIII, și membru al unei bresle care era sub comanda unui căpitan, în Țara Românească, sau a unui vătaf, în Moldova.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. m. Slujbaș subaltern al vistiernicului. [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicél s. m.] – Vistiernic + suf. -el.

VISTIERNICÉL, vistiernicei, s. f. (Învechit; și în forma visternicel) Șlujbaș sub ordinele vistiernicului. – Pronunțat: -ti-er-. – Variantă: visternicél (BĂLCESCU, M. V. 608) s. m.

vistiernicél (-ti-er-) s. m., pl. vistiernicéi, art. vistiernicéii

vistiernicél s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiernicéi, art. vistiernicéii