vistiernicel sm [At: (a. 1521) D. BOGDAN, GL. 118 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (înv) ves~ / Pl: ~ei / E: vistiernic + -el] (Înv) Slujbaș aflat în subordinea marelui vistier¹ (1), însărcinat cu strângerea dărilor de la populația contribuabilă, devenind, din sec. XVIII, și membru al unei bresle care era sub comanda unui căpitan, în Țara Românească, sau a unui vătaf, în Moldova.