VISTERNICEL s.m. (Mold., ȚR) Slujbaș aflat în subordinea vistiernicului. A: Strîngindu-se din toate breslile: călărași, dărăbanți, roșii, visternicei, spătărei, postelnicei, . . . le-au făcut steaguri. PSEUDO-MUSTE, apud TDRG. B: cf. R. POPESCU. Etimologie: visternic + suf. -el. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicie, vistier, vistiernic.