virșână sf vz vișină

visănă sf vz vișină

visână sf vz vișină¹

vișenă sf vz vișină

vișină¹ [At: ST. LEX 174^v/2 / V: (reg) ji~, virșână, ~sănă, ~sână, ~șenă, ~ne, (îrg) ~șnă / Pl: ~ne, (pop) ~ni / E: bg вишна] 1 sf Fructul vișinului¹ (1), mic, rotund, cărnos, de culoare roșie întunecată, cu gust acrișor. 2 sf (Îs) ~ sălbatică Fructul vișinului¹(2)-sălbatic. 3 a (Mol; îs) Poamă ~ Varietate de struguri cu boabe mărunte, dese, acre, de culoare roșie. 4 sf (Reg; îe) A căuta în richită ~ne A căuta (ceva) în mod inutil.

vișine¹ sf vz vișină¹

vișnă sf vz vișină¹

vișină s.f. (bot.) Fructul vișinului, sferic, cărnos, cusîmbure, de culoare roșu-închis (sau neagră) și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinului. ◊ Compar. Gura micuță ca vișina coaptă (EMIN.). • pl. -e, (pop.) -i. /<bg. вишна.

VIȘENĂ s. f. v. vișină.

VIȘINĂ, vișine și vișini, s. f. Fructul vișinului, mic, rotund, cărnos, de culoare roșie, cu gust acrișor. Să-l găsească dumnealui dimineața, cînd o ieși în ceardac, să-și ieie dulceața de vișini. POPA, V. 9. Se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. EMINESCU, N. 17. – Compus: vișină-sălbatică = fructul vișinelului. – Variantă: vișenă (HODOȘ, P. P. 86) s. f.

VIȘINĂ ~e f. Fructul vișinului. Dulceață de ~e. [G.-D. vișinei] /<sl. višnja

vișină f. fructul acrișor al vișinului. [Bulg. VIȘNĬ].

víșină f., pl. e (sîrb. bg. rut. višnja, d. turc. [d. pers.] vișne, vișină). Fructu vișinuluĭ.

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișină s. f., g.-d. art. vișinei; pl. vișine

vișină, pl. vișine

vișină (-ne), s. f. – Fruct sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl. vișină. Tc. (per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433), alb. višjë, it. visciola. – Der. vișin, s. m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel, s. m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (var. vișinică), s. f. (porumbea); vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς; vișinet, s. f. (livadă de vișini); vișinap (var. vișinab, vișinată), s. n., din tc., per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg. višinab.

VIȘINA subst. 1. – f (Păsc 207); Vișin/escu; -ești s.; 2. -oiu act.

VIȘINĂ-DE-MUNTE s. v. sisinei.

vișină-de-munte s. v. SISINEI.