2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISCOLÍT, -Ă, viscoliți, -te, adj. (Despre zăpadă) Bătut, spulberat, troienit de viscol. – V. viscoli.

VISCOLÍT, -Ă, viscoliți, -te, adj. (Despre zăpadă) Bătut, spulberat, troienit de viscol. – V. viscoli.

viscolit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 203v1/7 / V: (îrg) vic~, (reg) ~cul~ / Pl: ~iți, ~e / E: viscoli] 1 Bătut de viscol (1). 2 Spulberat de viscol (1). 3 Acoperit cu troiene de zăpadă

VISCOLÍT, -Ă, viscoliți, -te, adj. Bătut de viscol; troienit, înzăpezit. Pașii grei se apropiată, răsunară în tindă, în odaia viscolită. SADOVEANU, O. II 122. Omul viscolit tot gemea răgușit, de-abia putea spune întrerupt că și-a pierdut sania, caii, vizitiul în furtună. id. ib. VII 367. ♦ (Despre zăpadă) Spulberat.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni zăpada. – Din viscol.

viscoli [At: MOLNAR, D. 260/1 / V: (îrg) vic~, (reg) jic~, jiculi, vicola, vișc~ / Pzi: 3 ~lește, (reg) viscolă / E: viscol] 1 viim A sufla vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de lapoviță), spulberând zăpada în vârtejuri Si: (reg) a omeți. 2 viu (D. vânt) A sufla violent spulberând și troienind zăpada. 3 vtu (D. vânt) A spulbera și a troieni zăpada. 4 vtim (C. i. oameni) A-l biciui viscolul.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță. ♦ Tranz. (Despre vânt) A spulbera și a troieni (succesiv) zăpada. – Din viscol.

VISCOLÍ, pers. 3 viscolește, vb. IV. Intranz. Impers. A bate vînt puternic cu ninsoare spulberată în vîrtejuri. Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137. Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Tranz. (Rar, cu subiectul «zăpadă») A lovi, a biciui (în rafale); a troieni. Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133. 2. Fig. A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol. Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50. ◊ Tranz. (Rar) A face să se miște dintr-o parte în alta; a flutura, a zgîlțîi. Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119. – Variantă: vicolí vb. IV.

A VISCOLÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi viscol; a spulbera. /Din viscol

viscolì v. a sufla un viscol: noaptea pe când viscolește AL.

viscolésc v. intr. impers. (ung. *veszkölni îld. veszködni, a fi agitat). Bate vîntu pe cînd ninge: viscolea strașnic. – În nord și a vicoli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viscolí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. viscoléște, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. să viscoleáscă

viscolí vb., ind. prez. 3 sg. viscoléște, imperf. 3 sg. viscoleá; conj. prez. 3 sg. viscoleáscă; ger. viscolínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISCOLÍT adj. 1. spulberat. (Zăpadă ~.) 2. troienit. (Zăpadă ~.)

VISCOLIT adj. 1. spulberat. (Zăpadă ~.) 2. troienit. (Zăpadă ~.)

VISCOLÍ vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vântul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vântul ~ zăpada.)

VISCOLI vb. 1. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vîntul ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vîntul ~ zăpada.)

Intrare: viscolit
viscolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscolit
  • viscolitul
  • viscolitu‑
  • viscoli
  • viscolita
plural
  • viscoliți
  • viscoliții
  • viscolite
  • viscolitele
genitiv-dativ singular
  • viscolit
  • viscolitului
  • viscolite
  • viscolitei
plural
  • viscoliți
  • viscoliților
  • viscolite
  • viscolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: viscoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viscoli
  • viscolire
  • viscolit
  • viscolitu‑
  • viscolind
  • viscolindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • viscolește
(să)
  • viscolească
  • viscolea
  • viscoli
  • viscolise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicoli
  • vicolire
  • vicolit
  • vicolitu‑
  • vicolind
  • vicolindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vicolește
(să)
  • vicolească
  • vicolea
  • vicoli
  • vicolise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viscolit

  • 1. (Despre zăpadă) Bătut de viscol.
    exemple
    • Pașii grei se apropiată, răsunară în tindă, în odaia viscolită. SADOVEANU, O. II 122.
      surse: DLRLC
    • Omul viscolit tot gemea răgușit, de-abia putea spune întrerupt că și-a pierdut sania, caii, vizitiul în furtună. SADOVEANU, O. VII 367.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi viscoli
    surse: DEX '98 DEX '09

viscoli vicoli

  • 1. A bate un vânt puternic cu ninsoare sau cu lapoviță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vineri noaptea a viscolit mereu, pînă tîrziu. BOGZA, A. Î. 137.
      surse: DLRLC
    • Afară viscolește, s-aude lovind în geamuri pulberea de zăpadă, vînturată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 92.
      surse: DLRLC
    • Așezat la gura sobei, noaptea pe cînd viscolește, Privesc focul. ALECSANDRI, P. A. 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre vânt) A spulbera zăpada.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: spulbera troieni attach_file un exemplu
      exemple
      • Lasă, măria-ta, să-l ude ploile, să-l viscolească zăpada și să-l bată soarele. DELAVRANCEA, O. II 133.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A se mișca repede, ca zăpada purtată de viscol.
    exemple
    • Viscolește alb nisipu-n lungul plajei fără lume. BOTEZ, P. O. 50.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv rar A face să se miște dintr-o parte în alta.
      exemple
      • Își strîngea mereu la piept antereul de lustrin negru pe care vîntul i-l lua afară, viscolindu-i-l încoa și încolo. MACEDONSKI, O. III 119.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • viscol
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX