VISCOLIT, -Ă, viscoliți, -te, adj. Bătut de viscol; troienit, înzăpezit. Pașii grei se apropiată, răsunară în tindă, în odaia viscolită. SADOVEANU, O. II 122. Omul viscolit tot gemea răgușit, de-abia putea spune întrerupt că și-a pierdut sania, caii, vizitiul în furtună. id. ib. VII 367. ♦ (Despre zăpadă) Spulberat.