13 definiții pentru virulent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRULÉNT, -Ă, virulenți, -te, adj. (Despre virusuri, bacterii) Care prezintă o mare capacitate patogenă; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus.

virulent, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~nți, ~e / E: fr virulent, lat virulentus] 1 a (Med; d. microbi, virusuri) Care are o toxicitate mare. 2 a (Med; d. microbi, virusuri) Care poate produce boli Si: patogen. 3 a (Med; d. boli) Care este cauzat de un microb, de un virus. 4 a (Fig) Distrugător (1). 5 a (D. oameni) Care se exprimă fără nici o reținere, în mod dur, brutal. 6-7 (D. diverse modalități de comunicare) Violent (6-7). 8-9 (D. satire, pamflete) Violent (10-11).

VIRULÉNT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare toxicitate; care este în stare să producă boli; (despre boli) care este cauzat de un virus. ♦ Fig. Distrugător, nimicitor; de o mare violență. – Din fr. virulent, lat. virulentus.

VIRULÉNT, -Ă, virulenți, -te, adj. Care are o mare putere otrăvitoare (v. toxic); (despre boli) care e cauzat de un virus. Nervii animalelor moarte de turbare sînt, la ieșirea lor din măduva spinării, tot așa de virulenți ca și aceasta. BABEȘ, O. A. I 205.

VIRULÉNT, -Ă adj. Care are putere toxică; care este în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. ♦ (Fig.) Distrugător, violent. [< fr. virulent, cf. lat. virulentus].

VIRULÉNT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus)

VIRULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre substanțe, microbi etc.) Care are toxicitate mare; cu puternice proprietăți toxice. 2) (despre maladii) Care este cauzat de un virus; de proveniență virotică. 3) fig. Care este plin de asprime; în stare să distrugă; foarte aprig; distrugător; zdrobitor. Critică ~tă. /<fr. virulent

virulent a. 1. Med. care e cauzat de un virus; 2. fig. foarte violent, plin de fiere: discurs virulent.

*virulént, -ă adj. (lat. virulentus, d. virus, suc, virus, venin). Plin de virus, de forță morbidă infecțioasă: boală virulentă. Fig. Veninos, acerb: critică virulentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virulént adj. m., pl. virulénți; f. viruléntă, pl. virulénte

virulént adj. m., pl. virulénți; f. sg. viruléntă, pl. virulénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIRULÉNT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)

VIRULENT adj. vehement, viguros, violent. (Un protest ~.)

Intrare: virulent
virulent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virulent
  • virulentul
  • virulentu‑
  • virulentă
  • virulenta
plural
  • virulenți
  • virulenții
  • virulente
  • virulentele
genitiv-dativ singular
  • virulent
  • virulentului
  • virulente
  • virulentei
plural
  • virulenți
  • virulenților
  • virulente
  • virulentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

virulent

etimologie: