2 intrări
11 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
VIRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
virga1 sfs [At: DN3 / E: it virga] (Muz) Semn întrebuințat în notația muzicală cu neume, în Evul Mediu și în cântecul gregorian.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
virga2 s [At: LTR / E: fr virga, lat virga] (Met) Precipitație atmosferică sub formă de picături de ploaie sau fulgi de zăpadă, care se evaporă înainte de a atinge solul, prin contactul cu straturile de aer de sub nori.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
virga1 s.f. (muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. • /<lat. virga, -ae „virgulă”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
virga2 s.n. (meteor.) Fenomen natural constînd în evaporarea ploii înainte de a atinge solul (frecvent în zonele montane). ♦ Concr. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă care cad din nori sub forma unor fîșii, evaporîndu-se înainte de a ajunge la suprafața pămîntului. • /<lat. virga, -ae, fr. virga.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fîșii, evaporîndu-se pînă la pămînt. [< fr., lat. virga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIRGA1 s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
virga s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
virga (virgula) v. notație (III, 1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
virgasubstantiv neutru invariabil
- 1. Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- virga DEX '09 DEX '98 DN
virgasubstantiv feminin invariabil
- 1. Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. DN
etimologie:
- virga DN