2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.

VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.

virga1 sfs [At: DN3 / E: it virga] (Muz) Semn întrebuințat în notația muzicală cu neume, în Evul Mediu și în cântecul gregorian.

virga2 s [At: LTR / E: fr virga, lat virga] (Met) Precipitație atmosferică sub formă de picături de ploaie sau fulgi de zăpadă, care se evaporă înainte de a atinge solul, prin contactul cu straturile de aer de sub nori.

virga1 s.f. (muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. • /<lat. virga, -ae „virgulă”.

virga2 s.n. (meteor.) Fenomen natural constînd în evaporarea ploii înainte de a atinge solul (frecvent în zonele montane). ♦ Concr. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă care cad din nori sub forma unor fîșii, evaporîndu-se înainte de a ajunge la suprafața pămîntului. • /<lat. virga, -ae, fr. virga.

VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].

VÍRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].

VÍRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)

VÍRGA1 s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

virga (virgula) v. notație (III, 1).

Intrare: virga (met.)
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virga
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: virga (muz.)
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virga
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

virgasubstantiv neutru invariabil

  • 1. meteorologie Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

virgasubstantiv feminin invariabil

  • 1. muzică Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.