4 definiții pentru virga (met.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.

VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.

VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].

VÍRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: virga (met.)
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virga
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

virga (met.)

  • 1. meteorologie Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: