15 definiții pentru vinietă vignetă

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni folosită ca ornament, care precedă sau încheie o pagină de text (tipărit sau manuscris); ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignétă s. f.] – Din fr. vignette.

vinie sf [At: HELIADE, O. I, 485 / P: ~nie~ / S și: vignetă / V: (îvr) ~ne / E: fr vignette] 1 Ilustrație de mici dimensiuni așezată ca ornament la începutul sau la sfârșitul unui text (manuscris sau tipărit), al unui capitol etc. 2 Ornament pe coperta sau pe pagina de titlu a unei cărți. 3 Clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 4 (Flt) Adaos atașat unei mărci poștale, cu sau fără valoare nominală, emis cu ocazia unui eveniment. 5 (Flt) Etichetă adezivă emisă de administrația poștală, cu ocazia unei aniversări sau a unei comemorări.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârșitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignétă s. f.] – Din fr. vignette.

VINIÉTĂ, viniete, s. f. Gravură mică sau desen care se pune ca ornament la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. – Pronunțat: -nie-.

VINIÉTĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette].

VINIÉTĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație. 2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

VINIÉTĂ ~e f. Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârșitul unei cărți sau al unui capitol. [Sil. -nie-] /<fr. vignette

vinietă f. mică stampă sau desen pentru ornamentarea cărților (= fr. vignette).

VIGNÉTĂ s. f. v. vinietă.

VIGNÉTĂ s. f. v. vinietă.

vigne sf vz vinietă

VIGNÉTĂ s.f. v. vinietă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viniétă (-nie-) s. f., g.-d. art. viniétei; pl. viniéte

viniétă s. f. (sil. -nie-), pl. viniéte

vinietă (3 sil.) (nu: vignetă)

Intrare: vinietă
  • silabație: vi-nie-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinie
  • vinieta
plural
  • viniete
  • vinietele
genitiv-dativ singular
  • viniete
  • vinietei
plural
  • viniete
  • vinietelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vigne
  • vigneta
plural
  • vignete
  • vignetele
genitiv-dativ singular
  • vignete
  • vignetei
plural
  • vignete
  • vignetelor
vocativ singular
plural

vinietă vignetă

  • 1. Ilustrație de mici dimensiuni folosită ca ornament, care precede sau încheie o pagină de text (tipărit sau manuscris); ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. filatelie Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit.
    surse: DN

etimologie: