16 definiții pentru vingalac vingălac

VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] – Din germ. Winkelhaken.

VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] – Din germ. Winkelhaken.

VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. Într-ascuns căutai să-ți deprinzi mîna cu vingalacul. PAS, Z. I 284. Știam că tot așa mare meșter e tipograful nostru... precum este și meșter spre a zețui pe vingalac. ODOBESCU, S. III 313. – Variantă: vingălác s. n.

vingalác (rar) s. n., pl. vingaláce

vingalác s. n., pl. vingaláce

VINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].

VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)

vingalác (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel.

VINGALÁC ~ce n. poligr. Piesă metalică în care zețarul așază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. /<germ. Winkelhaken

VINGĂLÁC s. n. v. vingalac.

VINGĂLÁC s. n. v. vingalac.

VINGĂLÁC s. n. v. vingalac.

vingălac n. unealtă tipografică pe care zețarul așează literele. [Nemț. WINKELHAKEN].

vingălác n., pl. e (germ. winkelhaken). Trans. Aparatu pe care culegătoru îl ține c’o mînă și așează cu cea-laltă literele culese. V. șif.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VINGALAC s. (TIPOGR.) culegar, culegău, (rar) colțar, compozitor.

Intrare: vingalac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vingalac vingalacul
plural vingalace vingalacele
genitiv-dativ singular vingalac vingalacului
plural vingalace vingalacelor
vocativ singular
plural
vingălac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vingălac vingălacul
plural vingălace vingălacele
genitiv-dativ singular vingălac vingălacului
plural vingălace vingălacelor
vocativ singular
plural

vingalac vingălac

  • 1. tipografie Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: culegar 2 exemple
    exemple
    • Într-ascuns căutai să-ți deprinzi mîna cu vingalacul. PAS, Z. I 284.
      surse: DLRLC
    • Știam că tot așa mare meșter e tipograful nostru... precum este și meșter spre a zețui pe vingalac. ODOBESCU, S. III 313.
      surse: DLRLC

etimologie: